Direcții în proza românească

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european .

Romanul romanesc isi largeste tematica , el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe .

Aparitia in 1920 a romanului “Ion” de Liviu Rebreanu marcheaza deplina izbanda a acestei specii “Neamul Soimarestilor“ de Mihail Sadoveanu.

In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Mihail Sadoveanu si Liviu Rebreanu .

“Ion“ este insa primul roman din literatura romaneasca comparabil cu capodoperele literaturii universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja .

Acum apar romanele citadine in care cadrul de desfasurare a actiunii este orasul modern .Asadar avem in continuare creatiile lui Camil Petrescu , Calinescu , H.P Bengescu .

Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit, ilustrata de romanele lui Camil Petrescu .

In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatura cu romanul.In studiul “Creatie si analiza” G. Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de aceste specii literare :

• Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor - roman de creatie .

• Unul interesat de viata interioara -roman de analiza

Astfel avem tendinta de a reveni la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu il foliseste in Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltatrea romanului romanesc pe linia studiului caracterului.

Ca reprezentant de seama a prozei interbelic, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin pubilcarea romanului “Ion” data publicarii fiind considerata o data istorica “in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice” (Eugen Rovinescu).

Prin “Ion”, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Ithendal sau Zolac .

Liviu Rebreanu creaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca. Sadoveanu “Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George Calinescu, are o opera menumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveneana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei:

-secolul al XV-lea Mihail Sadoveanu mai este numit “Ceahlaul literaturii romane” de catre G. Bogoza.

-secolul al XVI-lea (Ion Voda cel Viteaz)

-secolul al XVII-lea (Stefan Tomsa, Vasile Lupu, Duca-Voda)

Primul autor remarcabil de proza subiectiva promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, ganditor modern este Camil Petrescu .

Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului . Inspiratie catre autenticitate confera momente “autentice de simtire” in roman. Inscriindu-se in modenismul lovinescian al epocii, ale carei noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana Camil Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitic si introspectiv.

“Enigma Otiliei”(1938) constituie o revenire la familia obiectiva de roman, la metoda balzaciana.

Perioada interbelica pentru romanul romanesc este o perioada de efervescenta spirituala nemaintalnita in cultura noastra. Niciodata literatura romana nu a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti, ilustrii (Mihail Sadoveanu,Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Blaga, H.P. Bengescu,George Calinescu, Camil Petrescu)