Fabula

Fabula  Specie literara

Incontestabil fabula se numara printre cele mai vechi specii literare din câte se cunosc pâna astazi.

Fabula este o specie a genului epic cu un profund caracter satiric si moralizator. Se structureaza dintr-o povestire alegorica si o morala si poate fi în proza sau în versuri.

Tudor Arghezi definea fabula prin fabula :

Într-o fabula dibace, adevarul, din belsug,

E tesut în frumusetea graiului, cu mestesug

Poate fi când poezie, când surîs, cînd piscatura,

Dupa cum se  ntoarce acul si izvoadele, te fura,

Altadata-n captuseala, pe furis, dar azi pe fata 1

În esenta, fabula transpune întâmplari din lumea reala în lumea animalelor, odata cu vicii si însusiri umane, acordându-le acestora si capacitatea de a vorbi, de a spune adevaruri îndeobste acceptate.

În fabula, însa adevarul îmbraca haina metaforica din dorinta de a fi mai bine înteles, de a oferi gândirii plasticitate, expresivitate si implicit mai multa forta de convingere.

Apelul la alegorie2 s-a facut în genere din imperative estetice, dar si ca o cerinta obiectiva de a vorbi în pilde, în epocile de despotism si cenzura tiranica.

Fabula demonstreaza mai mult decât oricare alt gen sau specie literara ca cele relatate de autor nu se savârseste gratuit, ci cu un scop bine definit  pentru a dezvalui o învatatura, o morala, a îndrepta raul si a arata cele demne de urmat.

B.P. Hasdeu într-unul din studiile dedicate basmului afirma ca fabula este o aplicatiune didactica sau etica a particularitatii luate din basm...un produs al basmului, o miscare a lui. 3

Cu timpul, mai ales prin Esop, fabula se distanteaza de basm, prin amplificarea simbolului, a alegoriei capatându-si propria-i functie moralizatoare si critica.

Caracterul educativ al fabulei a fost dezvaluit înca din antichitate. În Prolog în cartea întâi de Fabule , Fedru arata :

Esop aceste teme ne-a adus

Iar eu în versuri iambice le-am pus.

Ce merit are cartea?...Vrea sa  ndrepre

Prin râs si prin povete întelepte. 4

Morala în fabula are o importanta covarsitoare, ea constituie însusi mobilul speciei, determina actiunea personajelor si însusi dreptul la existenta a fabulei ca gen literar.

Initial, morala era inclusa în însasi tesatura intima a povestirii. Asa au circulat în primele secole chiar fabulele lui Esop.

Cu timpul ea s-a detasat de text, si chiar textele esopice ni s-au transmis având fiecare drept încheiere tâlcul, morala.

În rare cazuri se întâlnesc si azi fabule la care morala fiind atât de evidenta, autorul nu simte nevoia sa mentioneze în final învatatura fabulei.

La mai toti fabulistii, morala este la sfârsit în încheierea fabulei. Exceptie face fabulistul latin Fedru, în scrierile caruia gasim, în cele mai multe cazuri, morala pusa la început, sub forma de introducere sau chiar, si la început, si la sfârsit, la aceeasi fabula.

Concentrata, adesea pâna la doua versuri gnomice, morala fabulei se apropie de proverb sau de maxima populara.

Caracterul moralizator constituie atributul esential al fabulei, drept care fabula ca specie litarara a si fost trecuta în tratatele si contributiile de istorie si teorie literara la genul literaturii didactice.