Ipostazele Feminității în Proza lui Anton Holban

Anton Holban este un autor modern, opera lui caracterizându-se prin autenticitate, avându-l ca model, precum Camil Petrescu, pe Marcel Proust. Ne vom axa asupra celor trei romane în care Sandu apare ca personaj principal. Naraţiunea se realizează la persoana întâi, autorul concentrându-se asupra factorului mental. Sunt create mai multe universuri paralele. În seria romanelor erotice: O moarte care nu dovedeşte nimic, Ioana şi Jocurile Daniei, naraţiunea se îmbină cu descrierea, cu introspecţia şi cu analiza psihologică.

Sandu analizează pe rând comportamentul şi personalitatea celor trei femei din viaţa lui, încercând să le înţeleagă. Examinându-le faptele, sentimentele, caută să descopere adevărul şi să scape de îndoieli. Personajul este obsedat de singurătate, simte aproape în permanenţă prezenţa morţii, crezându-se nefericit.

Primul roman, O moarte care nu dovedește nimic, ia forma unui jurnal: Romanul se confundă cu jurnalul intim şi-şi descoperă substanţa, nu în creaţia epică, ci în capacitatea de a fixa cât mai exact şi cât mai sincer momentele de intensitate ale vieţii interioare.

Sandu îşi analizează iubita în cele mai mici detalii încercând să-şi răspundă la întrebările care-l măcinau: dacă a fost sau nu iubit de Irina şi dacă şi el la rândul său a iubit-o. Acesta o consideră mediocră, neavând nimic care să o diferenţieze de celălalte fete.

Nu a fost atras de frumuseţea fetei, ci din contră, încă din prima clipă a considerat-o neînsemnată. Pe parcurs acesta îşi dă seama că nu au pasiuni comune: lui îi plăcea muzica bună, iar ea nu putea recunoaşte un muzician renumit, fetei nu îi plăcea să citească, din această cauză considerând-o superficială.

Sandu îşi doreşte să transforme relaţia într-una perfectă şi văzând că Irina se lasă dominată o modelează după bunul său plac, impunându-i propriile gusturi, încercând să-i schimbe personalitatea, apropiind-o de a lui. Docilă şi devotată, fata nu îşi susţinea niciodată punctul de vedere, era mereu de acord cu părerile iubitului ei, lucru care îl deranja pe Sandu. Acesta avea mereu impresia că spune numai lucruri banale, de foarte multe ori adoptându-i propriile păreri.

Deşi era săracă, îi plăcea foarte mult să cheltuiască, dar cînd nu avea bani refuza ajutorul iubitului ei, folosindu-se de acelaşi pretext pe care el i-l spunea adesea: Nu vreau să fiu întreţinută. (p.40)

Irina are un caracter slab, se lasă dominată de el, încercând astfel să-i fie pe plac, neştiind însă că de fapt ceea ce reuşeşte este să-l îndepărteze de ea. Sandu nu se îndrăgosteşte de ea pasional, şi deşi îi place că o poate controla ajunge în cele din urmă să se sature de acest lucru, fiind nemulţumit de caracterul moale al fetei, enervându-l tendinţele fetei de a se emancipa.

Chiar dacă fata îi reproşează adesea că nu îl iubeşte, acesta nu recunoaşte niciodată, cu toate că este convins de acest lucru. Deşi Irina îşi doreşte ca relaţia lor să atingă o altă treaptă şi să devină una oficială, Sandu refuză acest lucru, amintindu-i mereu că nu o va lua niciodată de soţie. Încearcă să o îndepărteze de el, spunându-i adesea: Tu ai să rămâi fată bătrână. (p.21)

De foarte multe ori afirmă că își petrece vremea cu Irina numai din plictiseală, considerând relaţia lor o pierdere de timp, imaginându-se adesea în compania altor femei. Tocmai de aceea discuta cu ea despre lucruri care îl interesau:literatura, pictura, muzica. În ciuda faptului că Irina îi demonstra mereu că îl iubeşte, el se îndoia de dragostea ei, considerând că gesturile, purtările, vorbele au mereu o dublă interpretare, nu dovedesc nimic.