Istoriografie

Primul cronicar Grigore Ureche(secolul XVII 1595-1647), fiu de boier, studiază la Lvov în Polonia artele liberale: limba latină, gramatica, poetica, retorica; cunoaştea slava şi greaca.Va duce o politica filo-polonă şi antiotomană. Îi revine meritul de a fi scris prima carte originală laică : ,,Letopiseţul Ţării Moldovei”.

Pretextul elaborării letopiseţului este ,,să se afle cap şi începătura moşilor, de unde au izvorât în ţară şi s-au înmulţit şi s-au lăţit” „ca să nu să înece a toate ţările anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat, să se asemine fiarilor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte” , ,,să rămâie feciorilor şi nepoţilor ca să le fie de învăţătură”.

Când explică modul de elaborare a letopiseţului precizează că ,,şi carte streină am cercat ca să putem afla adevărul ca să nu mă aflu scriitoriu de cuvinte deşarte” „Letopiseţul Ţării Moldovei” scris de Grigore Ureche inventariază evenimentele petrecute de la Primul Descălecat- cucerirea romană apoi al doilea (întemeierea Moldovei conform legendei lui Dragoş-Vodă ), continuând apoi prezentarea cronologică a evenimentelor de la 1359 până la 1595, domnia lui Aron Vodă.

Trăsături :

- fonetice: foloseşte ,,i”şi ,,ă” in loc de ,,e” exemplu ,,îndărăptăteze”

,,u”în loc de ,,o” : ,,rumân”

,,ia” în loc de ,,ie”: ,,iase”

,,j” în loc de ,,gi” : ,,judeţ”

,,z” în loc de ,,dz” :,,auzu”

- morfologice:,,mânule” (mâinile), ,,trebe” (treabă), ,,adevere” (adevăr) , ,,curândă vreme” (vreme viitoare). Apare forma redundantă a pronumelui şi verbului auxiliar (,,l-au şi ospătatu l-au”), apare forma ,,feace”(făcu), ,,feceră”(făcură), apare mai mult ca perfectul perifrastic ,,au fost lăcuind”, apare perfectul compus ,,i-au fost găsit”, conjunctivul perfect ,,să-l hie aflat”, apar formele : ,,careşi” ,,atunceaşi” ,,undeşi”.

- sintaxa : -inversarea complementului direct ,,au săgetatu-la”

- repetarea complementului direct : ,,i-au prinsu-i”

- vocabular : îmbinarea de cuvinte de origine latină, slavă, turcă, neo-grecească şi a limbii populare române vorbite.

- stilul: cronicarul uzitează procedee ale povestirii orale, cu repetări de fraze, cu expresii din limba vorbită, el încercând să se debaraseze de şablonul limbajului bisericesc, promovând limbajul popular. Predomină caracterul lapidar (pe scurt).

Excelează în arta portretului, fiind primul portretist. Se remarcă portretul realizat lui Ştefan cel Mare: ,,fost-au acest Ştefan Vodă om nu mare de stat şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat. De multe ori la ospeţe omorâia fără giudeţ. Altmintrelea om întreg la fire şi neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi că unde nu gândiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, că unde nu izbândeau alţii, el însuşi se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze şi rar războiu de nu-l biruia ”

În cadrul acestui portret, chiar dacă dominant se respectă adevărul istoric, Grigore Ureche dă dovadă de oarecare subiectivism, bunicul său fiind prieten cu 3 boieri care au complotat împotriva lui Ştefan şi cărora acesta le-a tăiat capul, fiind o explicaţie pentru afirmaţia ,,degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”.

Grigore Ureche crede în rolul personalităţii ca factor dominant în istorie: ,,Decii Ştefan Vodă, gătindu-se de mari lucruri să facă, nu cerca să aşaze ţara, ci de războaie se gătia”.

- se remarcă tonul sfătos şi bătrânesc

- se evidenţiază caracterul autentic şi necontrafăcut

- are un caracter moralizator.

Prima imprimare a letopiseţului are loc abia în 1852, datorită lui Mihai Kogălniceanu.

Studiu pe text

,,Războiul ce au făcut Ştefan Vodă cu Mateiaş, craiu ungurescu la Bae”

,,Mateiaşu, craiul ungurescu, biziundu-să puterii sale şi meşterşugului său cu care pre mulţi din vecinii săi i-au surpat şi i-au supus, carile de multe ori războaie făcea cu turcii şi cu noroc izbândea, neavându nici o pricină dreaptă asupra lui Ştefan Vodă, ci numai ca să-l supuie, să fie suptu ascultarea lui, ca să-i fie cuvântul deplin, de care lucru de multe ori se lăuda Mateiaş crai, că câte izbânde le face Ştefan Vodă, cu puterea lui le face şi de suptu ascultarea lui face izbândă şi vrându de ce să fălia să arate cum ieste adevăratu, au trimis soli ca să i să închine Ştefan Vodă, ce Ştefan Vodă n-au primitu. Mai apoi văzându Mateiaşu craiul volnicia lui Ştefan Vodă că nu o poate supune, strângându multă oaste a sa şi luându ajutoriu şi de la alţii, au purces în anii 1465-1467 şi au tras spre Moldova.