Metode Complementare de Evaluare

In legatura cu evaluarea la clasa, ar trebui sa ne punem intrebari firesti:

• evalueaza profesorii complementar sau alternativ examinarilor externe ?

• cat de negativ este efectul backwash pentru evaluarea continua ,tinand cont de multitudinea de examene la orice nivel de invatamant?

• testare sau evaluare continua?

Ultima intrebare fireasca pare retorica deoarece ambele strategii de evaluare sunt importante in raport cu scopurile care le urmaresc.Testarea este in primul rand asociata cu evaluarea externa(examene,testari nationale sau regionale,evaluari efectuate pe esantioane representative),dar este utilizata frecvent si la clasa.In procesul de instruire,profesorul observa comportamentul scolar al elevului,pune intrebari,verifica tema de acasa si da scurte lucrari de control.

De multe ori scopul acestor actiuni evaluative este sanctionarea elevilor cu note,care sunt folosite apoi ca baza pentru luarea unor decizii educationale cum ar fi : promovarea, corigenta, repetentia, selectia pentru un program de instruire (formarea unor clase speciale),selectarea elevilor pentru invatarea unor limbi moderne.

In multe tari,in special in cele cu sisteme de invatamant centralizate elevii sunt testati in exces.Efectul acestei stari de fapt este negativ,deoarece se stie ca modul de invatare influenteaza procesul de instruire si invatare.In loc ca actiunile evaluative sa vina in sprijinul predarii si sa stimuleze invatarea,elevii isi vor concentra atentia asupra aspectelor care sunt supuse testarii,cu scopul obtinerii unor note mari.

Experienta demonstreaza ca, la clasa, evaluarea continua trebuie sa aiba un rol preponderent formativ.Un profesor bun evalueaza continuu elevii,urmarind progresul acestora,identificand dificultatile lor de invatare.Evaluarea curenta-ca parte integranta a procesului de predare-invatare-determina comportamente noi din partea profesorilor si elevilor:profesorul impune -prin aproape orice fel de activitate desfasurata la clasa –un mod de evaluare,iar elevul isi asuma un rol din ce in ce mai activ in cadrul propriului proces de evaluare.

J.Sternmark(1991),remarca urmatoarele schimbari in compoertamentul elevilor si profesorilor:

Elevii-

• gandesc mult mai profound asupra sarcinilor pe care le au de indeplinit

• fac cunoscute cu incredere propriile idei,deoarece simt ca sunt apreciati

• constientizeaza responsabilitatea propriilor actiuni

• constata ca dialogul si activitatile in echipa sunt mijloace de clarificare a ideilor si de gasire a noi solutii pentru rezolvarea unei probleme

• dezvolta increderea in sine,ca rezultat al increderii pe care colegii de clasa si profesorii le-o acorda

• au mai mare intelegere si respect pentru ideile celorlalti

• gasesc satisfactie si incredere in capacitatile lor de a rezolva sarcina

• cauta mai putin confirmarea profesorului privinda metadata pe care o folosesc si urmaresc mai putin caile de rezolvare “obisnuite”

Profesorii-

• inteleg mai bine modul de gandire al elevilor

• dezvolta capacitatea de a utilize metode de evaluare care sa nu sperie elevii

• dezvolta abilitati de a trata corespunzator elevii si de a le asculta cu atentie ideile

• utilizeaza rezultatele discutiilor individuale-interviurilor - ca sursa de intrebari pentru probe scrise adresate intregii clase

• incurajeaza abordarea unei sarcini prin mai multe metode

• prin intrebari care sa incurajeze elevii sa construiasca si sa comunice propriile idei

Diversitatea actiunilor evaluative curente pune profesorul in fata unei false dileme:ce strategie de evaluare sa foloseasca?Adevarata problema consta insa in utilizarea echilibrata a acestor actiuni in functie de obiectivele educationale urmarite:

Domeniul cognitiv Domeniul afectiv

1.Evaluarea exacta a informatiiilor acumulate

(cunostinte). 1.Evaluarea centrata pe capacitati

2.Evaluarea formala (testare,verificare) 2.Evaluare informala (observarea comportamentului elevilor ,autoevaluarea)

3.Evaluarea sumativa (cu valoare de sanctiune) 3.Evaluarea formative

4.Evaluarea achizitilor din domeniul cognitiv 4.Evaluarea efectelor produse in plan atitudinal si psihomator

5.Evaluarea cunostintelor, priceperilor, capacitatilor. 5.Evaluarea activitatilor practice si experimentale

6.Evaluarea dsfasurata pe baza experientei elevilor 6.Evaluare centrata pe obiective.

Folosirea echilibarata a strategiilor de evaluare mentionate mai sus impune la randul ei,diversificarea metodelor si instrumentelor de evaluare de la probele orale,scrise si practice ,la metodele complementare-observatia sistematica a elevului in timpul rezolvarii sarcinii ,investigatia, proiectul,portofoliul,autoevaluarea .

Principalele avantaje ale evaluarii curente:

• intelegerea interactiunii dintre predare,invatare si evaluare ;vechiul mit “Intai predam,apoi evaluam “ trebuie eliminate.

• cresterea motivatiei elevilor si a profesorilor in procesul de invatare si instruire

• dezvoltarea unor capacitati care pot fi transferate de la o disciplina la alta

• posibilitatea abordarii unei sarcini in detaliu,sub toate aspectele,datorita diminuarii constrangerilor legate de timp.

• posibilitatea evaluarii acelor cunostinte,priceperi si capacitate care nu pot fi masurate adecvat in cadrul unui text scris (si cu limita de timp)

• furnizarea unui feedback de tip diagnostic asupra a ceea ce elevul stie si este capabil sa faca,necesar (re)proiectarii programului de instruire

• posibilitatea evaluarii efectelor in plac afectiv,care impreuna cu achizitiile din domeniul cognitive,dau masura dezvoltarii personalitatii elevului.

Metodele traditionale de evaluare(probe scrise,probe orale)nu

reprezinta ceva vechi ,deposit.Acestea au fost si vor ramane pentru mult tim metodele de evaluare cel mai des utilizate.Evaluarea autentica se face prin utilizarea metodelor complementare de evaluare.

Evaluarea autentica este un concept relativ nou si se refera la evaluarea performantelor elevilor prin sarcini de lucru complexe.A raspunde itemilor unui test cu alegere multipla reprezinta o sarcina complexa.Modul de administrare a evaluarii autentice nu este strict frontal.Elevii vor rezolva sarcinile nu numai in clasa ,ci si acasa,iar perioada de timp este flexibila:de la cateva ore/zile pana la cateva luni sau chiar un an scolar,(in cazul portofoliului).Dupa aceea,evaluarea autentica are in vedere atat aprecierea procesului care conduce la realizarea sarcinii cat si evaluarea produsului final.

W. Popham enumera trei caracteristici ale evaluarii autentice:

1. utilizarea mai multor criterii de evaluare ale sarcinii de lucru

2. predefinirea standardelor de calitate.Criteriile de evaluare sunt bine stabilite si ,mai ales,explicate sibiectelor.

3. formularea unor judecati de valoare /concluzie pertinente.

Exista o serie de obiective educationale,in special cele apartinand domeniului afectiv-ce contribuie decisiv la dezvoltarea personalitatii elevului si care nu pot fi masurate prin utilizarea metodelor clasice de evaluare.Solutia nu este ,evident,,renuntarea la aceste obiective ,ci gasirea de noi tehnici prin care sa le evaluam.

Principalele metode complementare de evaluare,care vor fi utilizate.atunci cand metodele traditionale nu-si dovedesc eficacitatea sunt:

• observarea sistematica a comportamentului elevilor

• investigatia

• proiectul

• portofoliul

• autoevaluarea.