Otilia Marculescu, personaj

Titlul inițial al operei era “Părinții Otiliei” deoarece accentul cade pe tema paternității dar acesta este modificat din motive editoriale. În sens propriu titlul este alcătuit din două cuvinte, substantive, unul comun “enigma” și unul propriu “Otilia”. Firul epic este realizat de Felix Sima, Otilia devenind protagonistă deoarece numele ei apare în titlu. În sens conotativ termenul “enigma” vizează trei interpretări. Prima interpretare fiind eternul mister feminin deoarece Otilia este o sumă de trăsături, un amestec de luciditate și ștrengărie, de onestitate și ușurătate. A doua interpretare este misterul unei vârste reprezentat de Felix întrucât tânărul, proaspăt absolvent de liceu are visuri și planuri dar viața îi oferă altceva. „Această criză a tinereții lui Felix, pus pentru întâia oară față în față cu absurditatea sufletului unei fete, aceasta este o enigmă”. A treia și ultima interpretare reprezintă misterul vieții însuși deoarece romanul prezintă o gamă variată de destine ce stau sub semnul împlinirii sau al eșecului. „Nu numai Otilia este o enigmă ci și viața ei”

Tema principală a romanului este destinul societății burgheze bucureștene în primul sfert al secolului XX. Această temă este construită pe patru arii tematice, tema moștenirii, o temă balzaciană care dezvoltă un conflict economic, tema parvenirii care dezvoltă un conflict moral ca și tema paternității și tema iubirii care dezvoltă un conflict psihologic. Unele dintre motivele ce sunt prezentate în roman sunt cel al scrisorii, fotografiei, pianului, avarului și al triunghiului erotic.

Romanul este alcătuit din 20 de capitole fără titlu. Acesta este construit pe principii compoziționale clasice cum ar fi principiul clasic al cronologiei care prezintă elementele în ordinea desfășurării lor. Romanul se deschide și se închide cu aceeași scenă a descrierii străzii Antim, două tablouri care au același erou, Felix, dominat de același motiv literal al lui „nimeni”. Fiecare capitol conține la început sintagme precum „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909”, „a doua zi după” , „cu timpul” principiul acesta numindu-se principiul compozițional al simetriei și circularității. Cel de al treilea principiu este cel al contrapunctului și înfățișează descrierea casei de pe strada Antim în contrapunct cu casa de pe calea Victoriei și descrierea Bucureștiului interbelic sufocat de căldură și agitație și descrierea Bărăganului din perspectivă primordială.

Din structura romanului fac parte planul individual care prezintă firul epic dominant ce urmărește tema iubirii și vizează relația dintre Felix și Otilia, planul familial sau planul clanului întrucât în roman există mai multe clanuri cum ar fi clanul Tulea, clanul Rațiu, clanul Giurgiuveanu, și planul codru care înfațișează medii diferite cum ar fi studenții la medicină și stundenții la conservator.