Pamfletul Literar

1.1. Pamfletul – text literar

Un text literar este inainte de toate, un act de comunicare. De fapt, toate acţiunile omului care provoacă efecte asupra sa sau asupra altora, comunică ceva, sunt purtătoare de mesaje; cu atît mai mult un text literar şi cu atît mai mult pamfletul, a cărui fibră critică invită la formarea unor opinii şi atitudini faţă de o anumită stare de fapt.

Pamfletul Specie litrara in versuri sau in proza care se remarcă prin caracter satiric. Se dezvolta in secolul al XVIII-lea; caracter polemic, satiric, violent, la adresa unor persoane, atitudini, concepţii, moravuri, realitaţi sociale sau politice.

Definiţii :

a. PAMFLÉT, pamflete, s.n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

b. PAMFLÉT s. diatribă, (livr.) libel, (înv.) paschil, paschinadă, polojeniet.

c. PAMFLÉT ~e n. Creaţie publicistică (în proză sau în versuri) de proporţii reduse, cu caracter satiric, în care sunt biciuite aspectele negative din viaţa societăţii. /<fr. pamphlet.

d. ,,formă de discuţie sau confruntare de opinii opuse, asupra unui subiect de actualitate, uzând de o dezbatere aprinsă, chiar violentă,,,războinică” a preopinenţilor (polemikos = relativ la război)”.

1.2. De la fenomen la esenţă

Principala remarcă atunci când avem în vedere dinamica discursului polemic ar fi aceea că este semnificativă trecerea de la discursul polemic centrat pe forme extreme ale agresivităţii gen pamflet la un discurs polemic în care structura dialogică pamfletară ocupă o poziţie marginală, extremă sau radicală, rolul central revenindu-i polemicii de idei. Înainte de toate se cuvine însă o scurtă clarificare teoretică, şi anume clarificarea diferenţelor pamflet / polemică.

Pamfletul este o structură dialogică căreia i se ataşează întotdeauna atributul polemic. Toate încercările de definire a pamfletului l-au ataşat la forme satirice şi polemice. Polemica poate fi considerată o resursă a pamfletului, care s-a manifestat multă vreme în umbra ei până la definitivarea formei, polemica păstrând şi acum semnificaţia etimonului.

Polemica de idei a apărut datorită limbajului articulat şi psihologiei mentale a omului primar, iar scrisul şi presa au numit pamfletul polemic. Polemica îşi are originea în morală, care devine fundamentul ironiei, elementul esenţial şi regularizator al polemicii.

Pamfletul devine fie o formă literară în care polemica este implicată în motivaţia internă a textului şi în subiectivitatea pamfletarului sau expresia unui cadru instituţionalizat, antrenând forţe opuse, din care una învinge datorită abilităţilor manifestate în domeniul artei pamfletului polemic.