Romantismul

I. Definitia Romantismului

Romantismul, curent literar de amploare europeana, aparut in Franta si Germania in prima jumatate a secolului al XIX- lea, s-a extins in toata Europa si a patruns si in literatura noastra. Aceasta miscare artistica a aparut ca o reactie fata de clasicism, fata de stilul sau academic si fata de regulile lui formale care asigura echilibrul dintre forma si continut, negandu-le pe acestea.

Termenul de ,,romantism” a fost o preocupare pentru multi cercetatori de istorie literara, iar solutiile propuse pentru definirea termenului au prezentat adesea contradictii totale.

Punctul de plecare in evolutia termenului insusi apare sub forma ,,romant’’ in limba franceza veche,cuvant care deriva din forma latina tarzie ,,romanticus”. In limba engleza termenul este atestat pentru intaia oara in 1659, sub forma ,,romantic’’,in legatura cu cuvantul francez ,,romance’’. Acceptiunea generala a termenului este aceea de naratiune poetica in versuri, ca si in literatura franceza veche. Cu timpul termenul isi specializeaza intelesul, devenind o naratiune de imaginatie care poate fi redata in versuri seu in proza. Mai tarziu, semnificatia cuvantului va fi de naratiune de imaginatie,de fantezie, scrisa exclusiv in proza, la fel cum se prezentau poemele epice in secolul al XVIII-lea , dupa decaderea poeziei epice cavaleresti. Extinzandu-si sfera, el se va aplica tablourilor din natura si artei gradinaritului, avand semnificatia generala de pitoresc ; astfel, un peisaj romantic va insemna un peisaj pitoresc.

Cuvantul si-a imbogatit sensurile in ambianta literara a secolului al XVIII-lea. In lupta care se dadea in acest secol intre ratiune si sentiment, el s-a asociat cu in mod spontan partidei sentimentale. In cele doua curente principale ale secolului – luminismul si preromantismul- , termenul de preromantism a fost uti lizat spre a desemna formele incipiente ale romantismului, cu alte cuvinte literatura sentimentala a secolului. Pentru denumirea noului fenomen , epoca intrebuinta perifraza : ,,este vorba de inimile sau sufletele simtitoare, de ceea ce stiinta denumeste in general « les cœurs tendres » sau « les ames sensibles »’’.

Sentimentului i se adauga imaginatia fara frau, spiritele sunt tot mai mult atrase de fantastic ; peisajul pitoresc isi pierde linistea contururilor, el devine un peisaj abrupt, un peisaj salbatic.

II. Trasaturi ale Romantismului

Discutiile intreprinse in aceasta ordine sunt foarte bogate ; nu exista o alta problema de literatura mai dezbatuta ca definitia romantismului. ,,Romantism insemneaza triumful valorilor locale asupra valorilor clasice universale, triumful valorilor relative si individuale asupra valorilor generale ale clasicismului, insemneaza tendinta catre diversificare in opozitie cu nazuinta catre unitate a clasicismului’’.

Definitia romantismului s-a dat in mod obisnuit in legatura cu realismul si clasicismul.Raportata la aceste doua curente literare, romantismul se caracterizeaza ca o literatura a sentimentului si a