Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate

Referat
8/10 (1 vot)
Domeniu: Limba Română
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 32 în total
Cuvinte : 10466
Mărime: 227.22KB (arhivat)
Cost: 9 puncte
Referatul e foarte bun si complet.

Cuprins

I. Introducere 3

II. Argumente susţinând originea latină sau dacică a poporului român

a) Mitul fondator: Baba Dacia – Baba Dochia 4

b) Dochia şi Traian 5

c) Date istorice ~ romanizarea Daciei 6

d) Romanitatea românilor 10

e) Formarea limbii române 12

f) Elogiu adus latinităţii în creaţia lui Alecsandri 16

g) Caracteristici ale dacilor 18

h) Continuitatea dacilor după cucerirea romană 23

i) Sinteza spirituală: creştinismul la daco-romani 25

j) Vestigii arhitecturale dacice şi romanice pe teritoriul României 27

III. Concluzie 30

IV. Bibliografie 31

Extras din document

Introducere

Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească, problemă care de fapt indică însuşi drumul parcurs de aceasta, este problema originilor. Situaţia ne apare firească pentru un popor cu o veche, dar, în acelaşi timp, enigmatică atestare, cu o limbă care se revendică de la Roma, dar cu relativ târzii organizări statale.

Cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin vorbesc despre originile noastre romane, negând existenţa elementului dac. De altfel, Miron Costin redactează prima istorie care arată originile pur romane ale poporului său, „De neamul moldovenilor”, linie continuată de Dimitrie Cantemir, apoi de Şcoala Ardeleană, cel mai de seamă reprezentant al ei în acest domeniu fiind Petru Maior. De altfel, o sumară anchetă asupra mărturiilor europene din sec. XV-XVIII relative la originea românilor, relevă ideea descendenţei românilor din coloniile romane aduse de Traian în Dacia. Teoriile savanţilor români ai Şcolii Ardelene (Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe Şincai) care pledau pentru originea pur romană a românilor, au fost preluate de partizanii teoriei imigraţioniste (Fr. J. Sulzer, J. Chr. von Engel, R. Roessler), ce acceptau ad litteram mãrturiile lui Julian Apostatul (Caesares 327) şi Eutropius (Breviarium, VIII, 6, 2) dupã care Traian ar fi nimicit poporul geţilor, respectiv Dacia ar fi rămas lipsită de bărbaţi ca urmare a îndelungatelor războaie contra lui Traian, apreciate ulterior ca fiind doar formule retorice, neconfirmate de inscripţiile care folosesc termeni normali pentru definirea unei victorii, respectiv înfrângeri militare - vicit, triumphavit, superavit.

Odată cu evoluţia societăţii româneşti, în a doua jumătate a secolului XIX, ideea persistenţei elementului dacic, ca o componentă fondatoare a poporului român, capătă o nouă dimensiune. Tonul este dat chiar de un om politic, Ion C. Brătianu, şi este continuat cu mare avânt de către Haşdeu, care devine susţinătorul cel mai fervent al continuităţii dace, cu argumente lingvistice, într-un moment în care curentul latinist era primordial, şi de Cezar Bolliac în sensul căutării de vestigii materiale dacice. În intervalul 1870-1880, se produce o reevaluare a problemei originilor poporului român, care din romane pure, ulterior romane amestecate, devin acum daco-romane. Dacă Grigore Tocilescu şi Dimitrie Onciul pledează pentru o pondere limitată a elementului dacic în această sinteză, A. D. Xenopol aduce argumente de ordin toponimic şi antroponimic în favoarea prezenţei elementului autohton.

În concluzie: Suntem daci? Suntem romani? Vom afla acest lucru analizând argumentele lingvistice, etimologice ş istorice, dar şi literatura română care conţine diferite referiri la originea poporului.

Mituri fondatoare

Urme ale moştenirii dacice se pot bănui şi în diverse producţii de literatură populară. De pildă în descântece, cimilituri sau unele colinde. Arhaicele rituri de construcţie, documentate în neoliticul de pe teritoriul României, au trebuit să străbată veacurile de cultură spirituală dacică pentru ca să ajungă la noi sub forma legendei „Meşterului Manole”, povestea zidarului de mănăstire care îşi zideşte soţia ca să oprească surparea clădirii, indicând concepţia noastră despre creaţie, care e rod al suferinţei, definită ca mitul estetic. Sunt patru mituri, nutrite din ce în ce mai mult de mediile literare, tinzând a deveni pilonii unei tradiţii autohtone. Unul din aceste mituri este si cel al „Meşterului Manole”, de care am amintit mai sus.

Însă, întâiul mit, „Traian şi Dochia”, simbolizează constituirea însăşi a poporului român.

Mitul ancestral al întemeierii statului dac ne duce în perioada matriarhală şi este legat de un personaj feminin. Numele acestui personaj a fost Dacia, devenit Dochia. Baba Dochia (Dacia) a fost o realitate umană în perioada matriarhatului. Etimologic, cuvântul baba este străvechi traco-dac. Are ambele genuri, masculin şi feminin: Baba Novac (Ion Georgescu, Baba Novac) şi Baba Dochia. În Basarabia se întâlneşte „Baba Marta" în care s-a recunoscut numirea lunii martie. În Muntenia, Oltenia si Ardeal sunt 9 babe (1-9 martie), pe cînd în Moldova şi Basarabia sunt douăsprezece babe. Zilele se numesc „zilele babelor"

G. Calinescu considera că „întâiul mit", simbolizând „constituirea însăşi a poporului român" este mitul „Traian şi Dochia” Chiar dacă o fiică a lui Decebal ar fi purtat numele de Dochia, mitul Baba Dochia este mult mai vechi şi poate fi pus în legatură cu numele matriarhal al Dacilor. Dochia este o pronunţie traco-dacică a numelui Dacia, aşa cum Troian este forma antroponimului Traian, în limba rustică. Ptolomeu, pe la mijlocul secolului II, d.H., în lucrarea sa „Îndreptar geografic”, înregistrează între oraşele din Dacia, Dochidava, cetatea Dochiei (nu a Dachiei!). În indice se specifica „Decidava, localitate în Dacia de miazănoapte”.

Preview document

Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 1
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 2
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 3
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 4
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 5
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 6
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 7
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 8
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 9
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 10
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 11
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 12
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 13
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 14
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 15
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 16
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 17
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 18
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 19
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 20
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 21
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 22
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 23
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 24
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 25
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 26
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 27
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 28
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 29
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 30
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 31
Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate - Pagina 32

Conținut arhivă zip

  • Studiu de Caz - Dacitate si Romanitate.doc

Alții au mai descărcat și

Modele epice în romanul interbelic

Perioada interbelica cuprinde perioada dintre cele doua razboaie mondiale intre anii 1918-1944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin...

Studiu de caz - limba română

I. DINAMICA POEZIEI INTERBELICE SAU SIMBIOZA INCONFUNDABILĂ A CURENTELOR LITERARE Diversitatea tematică stilistică și de viziune artistică în...

Dimensiunea Religioasă a Existenței

Dimensiunea religioasă a existenţei În Dacia, creştinismul pătrunsese, chiar de la începutul colonizării romane, adus de legionari. O dovedesc...

Rolul literaturii în perioada pașoptistă

Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează...

Criticismul Junimist

Un curent literar este adeseori o simplă construcţie istorică, rezultatul însumării mai multor opere şi figuri. Multă vreme după ce oamenii şi...

Diversitate tematică, stilistică și de viziune în opera marilor clasici

Definire: este o mişcare artistică şi literară apărută la începutul sec. al XIX-lea, în Franţa, cu extindere în întreaga lume ca o reacţie...

Tema Iubirii in Literatura Universala

Iubirea este o tema inepuizabila, de o vechime imemorabila, pentru ca originile ei se leaga de originile culturii umane. In literaturile lumii...

Ai nevoie de altceva?