Suflete tari de Camil Petrescu

Date despre autor si opera: Camil Petrescu apartine perioadei interbelice si literaturii romane; el este intemeietorul romanului modern de tip subiectiv. Activitatea sa literatura ese vasta , abordand toate cele trei genuri: epicul (volumul de nuvele “Turnul de fildes“, romanele “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi“, ”Patul lui Procust“, “Un om intre oameni”) , dramaticul (“Jocul ielelor”. “Act venetian”, “Suflete tari”, “Danton”s.a.), liricul (volumele “Versuri. Ideea Ciclul mortii”, “Transcendetalia”). Camil Petrescu promoveaza, de asemenea, idea de innoire a literaturii, teoretizand elementele noii estetici a creatiei in volumele de eseuri “Teze si antiteze “, “Modalitatea estetica a teatrului “, “Husserl – cu o introducere in filozofia fenomenologica”, “Doctrina substantei”.Creatorul Camil Petrescu aduce o contributie remarcabila la dezvoltarea literaturii nationale, prin originalitatea manierei de a scrie, realizand sincronizarea acesteia cu operele literare in universalitate.

Aparitie. Tema: “Suflete tari” este jucata pentru prima oara pe scena in 1922, fiind publicata in 1925 si prezinta drama autoiluzionarii in iubire. Andrei Pietraru , personajul central, apartinand aceleiasi familii spirituale ca si Gheorghidiu sau Ladima (eroi ai romanelor),aspira catre cunoasterea absoluta prin iubire.

Specie literara: Drama este o specie a genului dramatic, in proza sau in versuri, care dezvolta un conflict puternic intre date contradictorii ale realitatii si care are un final grav, indemnand la meditatie.Drama de idei este un tip de drama de factura eseistica in care se prezinta infruntarea intre teze, luand aspect de dezbatere: ele sunt schematice, actiunea este redusa in favoarea prelungirii dialogurilor. Camil Petrescu neaga totusi valoarea estetica a dramei de idei, preferand denumirea de drama de constiinta: “Teatrul nu este si nu poate fi altceva decat o intamplare cu oameni Teatrul de idei e o nesfarsita confuzie. Ideile trec, oamenii raman [ ]. Viata e mai cuprinzatoare decat idea”. Operele sale sunt totodata drame absolute , autorul marturisind liric: “Eu sunt dintre acei / Cu ochi halucinati si mistuiti launtric / Cu sufletul marit / Caci am vazut idei”(“Ideea”).

Semnificatia titlului: Titlul “Suflete tari” accentueaza latura spirituala a protagonistilor, Ioana Boiu-Dorcani si Andrei Pietraru, oameni superiori care traiesc o drama la nivelul constiintei.

Constructia Subiectului: Piesa este alcatuita din trei acte care prezinta gradat conflictul puternic din constiinta personajului principal.Andrei Pietraru, un om de exceptie, dar provenit dintr-o categorie sociala inferioara (fiu de taran), aspira la iubirea Ioanei, fiica boierului de vita veche, Matei Boiu-Dorcani. Prologul dramei il prezinta pe Andrei, care, in timp ce priveste “cu emotie si cu luare-aminte” un revolver, “lipindu-l chiar de inima, isi inchipuie ca lumea propriilor iluzii devine realitate, ca Ioana il accepta ca iubit, iar tatal ei il apreciaza, recunoscandu-i meritele: “valoarea personala”, “devotamentul”,”curajul moral”. In didascaliile actului intai, autorul descrie cadrul desfasurarii actiunii (“Cladire veche, cu ziduri groase ca de cetate”) si alcatuieste portretul personajului central,”un tanar ca de treizeci de ani,inalt si delicat,fara sa fie slab. Par castaniu, fata palida si ochii verzi-albastri, foarte puternici si patrunzatori. Are o figura obosita, de om mistuit de o framantata viata interioara. Fire bolnavicios de impresionabila,cand prea timida, cand excesiv de violent. O neliniste si o nestabilitate in gesture [ ] sensibil la mai multe influente deodata. Cand e surprins [ ], e cu totul dezorganizat, balbaie fara sa se poata regasi, dar, de indata ce isi revine [ ], e plin de viata [ ]”. Mainile si gura ii sunt cu adevarat aristrocatice. Acum are in tinuta ceva din neglijenta orgoliosilor invinsi [ ]”. Aceasta descriere a personajului, in care sunt imbinate trasaturi fizice si morale,fixeaza inca de la inceput personalitatea eroului intr-o sfera superioara, a oamenilor unici in felul lor, a caror constiinta este intr-o permanenta framantare. Viata la nivelul spiritului este mult mai tensionata decat existenta reala si de accea personajul are manifestari exterioare uneori inexplicabile. Timiditatea excesiva, hipersensibilitatea produc reactii contrarii, de neinteles pentru cei din jur. Inexplicabila pare decizia lui de a renunta la realizarea sa pe plan profesional, abandonand studiile si rupand logodna cu o fata foarte bogata, domnisoara Marculescu, pe care i-o prezentase lui Andrei Serban Saru-Sinesti. Pietraru aspira la o “dragoste in stare pura” si pentru a fi in preajma celei pe care o iubeste cu adevarat ramane ani de zile un simplu bibliotecar in casa familiei Boiu. Portretul Ioanei Boiu este alcatuit pe baza reproducerii articolului scris de ziaristul Deciu, intitulat “jupanita” si denota trasaturile definitorii ale tinerei: “O puteti vedea in fiecare zi la ora sase la Sosea. Daca n-o cunoasteti, nu cereti numanui sa vi-o arate.O veti recunoaste spontan. Trece in goana trasurii largi si eleganta. Are ovalul chipului prea fin, ochii prea mari, gura prea expresiva, degetele prea subtiri [ ]. E descendenta a trei logofeti si patru spatari. Are treizeci de ani, zece milioane si nu s-a maritat inca [ ]. Dar il admira mai cu seama pe Stendhal si ar vrea sa semene neaparat cu domnisoara de la Mole”. Acest portret, care contureaza aparenta personajului (ceea ce doreste ea sa cunoasca cei din jur ), e completat de cel facut de autor, in indicatiile scenice: “ fantasta si inactuala [ ]. E inalta cu parul si ochii negri, alba si stranie. O eleganta fara maiestate si o nervozitate integrala de animal de rasa [ ]. Nu rade niciodata,dar surade adesea, un suras nervos si ironic.”In esenta, Ioana este o visatoare, dar care nu si-a definit foarte exact scopurile in viata, este o personalitate puternica si frapanta, o fiinta superioara, la fel ca si Andrei.