Limbajul C++

Limbajul C++

1. INTRODUCERE

Istoria limbajului C++

Limbajul C++ a fost creat prin extinderea limbajului C, ambele fiind limbaje de programare de nivel înalt. Prima implementare limbajului C++ a fost dezvoltatã la începutul anilor 80 în laboratoarele Bell ale firmei AT&T, unde a fost creat sistemul de operare Unix. Pãrintele limbajului C++ este Bjarne Stroustrup, care a conceput limbajul „C with Classes”. Acest limbaj a dus la îmbunãtãtirea C-ului prin adãugarea unor noi facilitãti, printre care si lucrul cu clase.

În 1983, C-with-classes a pãtruns si în lumea academicã si a institutiilor de cercetare. Astfel, acest limbaj a putut sã evolueze datoritã experientei acumulate de cãtre utilizatorii sãi. Denumirea finalã a acestui limbaj a fost C++.

C++ combinã avantajele oferite de limbajul C (eficientã, flexibilitate si popularitate) cu avantajele oferite de tehnica POO (programãri orientate pe obiecte). Desi adoptã principiile POO, C++ nu impune aplicarea lor strictã (se pot scrie programe fãrã elemente POO). Conceptul fundamental în C++ este clasa.

Clasele:

• sunt tipuri definite de utilizator

• asigurã încapsularea datelor

• garanteazã initializarea datelor

• permite gestiunea memoriei controlata de utilizator

• oferã mecanisme pentru supraîncarcarea operatorilor.

C++ contine de asemenea îmbunãtãtiri ale limbajului C care nu sunt direct legate de POO, cum ar fi: tipul referintã, substitutia „in-line” a functiilor, nume de functii supraîncãrcate, operatori pentru gestionarea memoriei libere.

Compilarea unui program C++

Limbajul C++ a fost initial un „pre-compilator” similar cu preprocesorul din C, care convertea constructiile speciale din codul sursã C++ în cod în limbajul C. „Pre-codul” care era citit de pre-compilator era stocat în fisiere cu extensia .cc, .C sau .cpp. Acest fisier era convertit într-un fisier sursa C cu extensia .c care era compilat si link-editat. Extensiile .cc si .cpp se folosesc si astãzi pentru fisiere sursã C++, dar sarcinile pre-compilatorului sunt incluse în procesul de compilare.

Modul în care se compileazã un program C++ depinde de mediul pentru dezvoltarea de aplicatii care este folosit de utilizator. Deseori notiunea de compilare este folositã în mod impropriu, în sensul cã atunci cãnd spunem compilare ne referim la crearea programului executabil si lansarea acestuia în executie. În realitate crearea programului executabil pornind de la programul sursã este un proces format din 3 etape: în prima etapã actioneazã preprocesorul, apoi compilatorul care genereazã codul obiect dacã programul este corect din punct de vedere sintactic si în final link-editorul este cel care creeazã programul executabil, prin legarea codului obiect al programului la codul obiect al functiilor de biblotecã folosite.

Programe în limbajul C++

Un program scris în limbajul sau C++ este compus din unul sau mai multe fisiere sursă. Un fisier sursă este un fisier text care contine codul sursă (în limbajul C) al unui program. Fiecare fisier sursă contine una sau mai multe functii si eventual, referinte către unul sau mai multe fisiere header. Functia principală a unui program este numită main. Executia programului începe cu executia acestei functii, care poate apela, la rândul ei, alte functii. Toate functiile folosite în program trebuie descrise în fisierele sursă (cele scrise de către programator), în fisiere header (functiile predefinite, existente în limbaj), sau în biblioteci de functii.

Un fisier header este un fisier aflat în sistem sau creat de către programator, care contine declaratii si definitii de functii si variabile.

Actiunile din fiecare functie sunt codificate prin instructiuni. O instructiune este orice expresie validă (de obicei, o asignare sau un apel de functie), urmată de simbolul ; . Uneori, ca instructiune poate apare instructiunea nulă (doar ;), sau instructiunea compusă (privită ca o succesiune de instructiuni simple, încadrate între acoladele delimitatoare {}.

Deci, în concluzie, pentru a se putea obtine rezultatele prelucrãrii datelor cu ajutorul programelor, trebuie parcurse urmãtoarele faze:

- scrierea programului (editarea textului sursã)

- compilarea programului (adicã verificarea corectitudinii sintactice si semantice a textului sursã si prelucrarea sa => fisier obiect)

- editarea legãturilor (fisierele obiect obtinute în urma compilãrii sunt transformate într-un fisier executabil, adicã într-un fisier care poate fi lansat în executie prin simpla scriere a numelui sau la prompt-ul sistemului de operare.

2. ELEMENTE DE BAZÃ ALE LIMBAJULUI C++

Vocabularul

În scrierea programelor în limbajul C/C++ pot fi folosite doar anumite simboluri care alcătuiesc alfabetul limbajului. Acesta cuprinde:

- literele mari sau mici de la A la Z (a-z);

- caracterul subliniere ( _ ), folosit, de obicei, ca element de legătura între cuvintele compuse;

- cifrele zecimale (0-9);

- simboluri speciale:

- caractere:

- operatori (Exemple: +, *, !=);

- delimitatori (Exemple: blank (spatiu), tab t, newline n, cu rolul de a separa cuvintele);

- grupuri (perechi de caractere).