Obiect Oriented Programming vs Component Oriented Programming

Introducere

1. PROGRAMARE ORIENTATĂ PE OBIECTE

Programarea orientată pe obiecte este o metodă de programare în care programele sunt organizate ca şi colecţii de obiecte cooperante, fiecare dintre ele reprezentând o instanţă a unei clase, iar clasele sunt membre ale unei ierarhii de clase, corelate între ele prin relaţii de moştenire.

Limbajul C++ este unul dintre cele mai utilizate limbaje de programare orientate pe obiecte; compilatoare, biblioteci şi instrumente de dezvoltare a programelor C++ sunt disponibile atât pentru calculatoarele personale cât şi pentru cele mai dezvoltate sisteme şi staţii de lucru., iar limbajul Java a fost construit folosind conceptele modelului orientat pe obiecte (POO)

Modelul orientat pe obiecte este caracterizat de o serie de principii:

- abstractizarea: fiecare element al sistemului poate executa actiuni, isi poate modifica starea si poate comunica cu alte elemente fara a dezvalui facilitatile detinute;

- polimorfismul: reprezinta abilitatea de a procesa obiectele diferit, in functie de tipul lor; descrie situatia in care un nume se refera la doua metode diferite; in Java exista doua tipuri de polimorfism: tipul de supraincarcare si tipul de supradefinire;

- incapsularea: exprima proprietatea de opacitate a obiectelor cu privire la structura lor interna si la modul de implementare a metodelor;

- mostenirea: se refera la relatiile existente intre clase; o astfel de relatie permite construirea unei noi clase, denumita derivata, pornind de la clase existente, denumite de baza.

2. PROGRAMARE ORIENTATĂ PE COMPONENTE

O componentă este un subprogram sau o parte a unui program proiectată în scopul de a fi utilizată de un alt program. În plus, o componentă este un cod binar care poate fi utilizată de un alt program fără a fi nevoie de recompilarea codului sursă a componentei sau a programului ce o utilizează. Astfel, se poate spune că o componentă include orice subprogram în cod maşină, un exemplu de astfel de componentă fiind un dll.

O dată cu implementarea unor aplicaţii mai complexe, a apărut necesitatea creării unorcomponente software reutilizabile, care să simplifice realizarea aplicaţiilor. Modelul orientat pe componente este în esenţă un standard binar, care defineşte o cale prin care obiecte software, implementate în limbaje diferite şi care operează pe platforme software şi hardware diferite să comunice între ele şi cu mediul software care le utilizează.

Elementele care participă la localizarea şi conectarea dinamică a obiectului COM sunt prezentate în fig. 1.