Prolog limbaj de programare logică

In domeniul programarii calculatoarelor este cunoscuta urmatoarea clasificare a limbajelor de programare: limbaje algoritmice (PASCAL, FORTRAN, C/C++),limbaje specializate (SIMULA, GPSS), limbaje orientate obiect (MODULA, ADA), limbaje functionale (LISP, SNOBOL) si limbaje logice (PORLOG, PARLOG). Fiecare clasa din cele enumerate are particularitatile sale. Programatorii cunosc faptul ca o aplicatie data poate fi realizata cu un efort mai mic de programare sau cu un timp de executie mai bun, intr-un anumit limbaj de programare, in functie de problema care trebuie rezolvata. Este adevarat in acelasi timp ca programarea in Lisp si Prolog este cea mai raspandita astazi pentru aplicatiile inteligentei artificiale.

Prolog este un limbaj de programare al inteligentei artificiale; alaturi de Lisp si impreuna cu acesta formeaza o categorie aparte in lumea limbajelor de programare datorita modului cu totul deosebit de a rezolva problemele. In Prolog problemele sunt mai mult descrise decat rezolvate, rezolvarea cazand in seama compilatorului prin metode specifice.

Limbajul Prolog este doar un caz particular de abordare a programarii logice.

O definitie sugestiva a inteligentei artificiale o prezinta drept acel domeniu de cunostinte si tehnici , ce permit calculatorului sa efectueze operatii care, atunci cand sunt efectuate de om, se numesc inteligente.Aceasta definitie ocoleste definitia precisa a inteligentei umane, care a scapat pana acum psihologiei , aflata inca in plina dezbatere asupra a ceea ce este inteligenta omului si asupra existentei unei singure sau mai multor inteligente. Operatiile privite drept inteligente la om sunt, printre altele, recunoasterea formelor ,recunoasterea vorbirii si, in mod cert, rationamentul.Iata existenta atator arii ale inteligentei artificiale pentru care exista programe care sa faca apt calculatorul de performarea aperatiilor aritmetice. Operatiile fizice constand din secvente articulate de miscari care duc la un anumit scop, ca in productia industriala, sunt inteligente , ceea ce inglobeaza robotica in inteligenta artificiala.

Inteligenta artificiala este un domeniu interdisciplinar .Toate stiintele care pot concura la modelarea operatiilor inteligente pe calculator sunt prezente: psihologia (in special psihologias invatarii), filozofia (in special teorie cunoasterii), matematica cu toate resursele ei (in special logica matematica), fiziologia (in special a creierului), informatica (ca producatoare de programe), electronica si automatica (ca producatoare ale calculatorului). Aceste aliante de discipline, unite de un singur obiectiv, i se mai spune astazi stiinta cognitiva.

In faza elaborarii calculatoarelor de generatie a cincea cunostinta a fost considerata conceptul de baza, in locul informatiei .Astfel inteligenta artificiala este uneori privita ca un domeniu al reprezentarii cunostintelor, al procesarii lor si al limbajelor artificiale evoluate, care permit reprezentarea si procesarea.

Ca un fir rosu in toate aceste definitii trece nelipsita inferenta logica . Sa luam de exemplu o realizare avansata a inteligentei artificiale, sistemele expert. Ele sunt formate dintr-o baza de cunostinte susceptibila de modificari si de chestionari .In prezenta datelor unei probleme, cunostintele din vbaza se pronunta si propun solutii .Ca acest lucru sa fie sa fie posibil ,bazei de cunostinte i se adauga un sistem de reguli de interferenta.

Istoria efortului de a elucida macanismul prin care din anumite enunturi sau propozitii adevarate sau corecte sa inferam alte propozitii advarate sau corecte incepe cu Aristotel si coincide cu istoria logicii. In straduinta milenara de a elabora regulile rationamentului corect, in functie numai de forma si nu de continutul enunturilor , ce devin astfel formule, se poate percepe o aspiratie spre automatizare.Inainte de a crea masina electronica de calcul, omul a formalizat masina deductiva si masina inferentiala in general.

Este justificat si faptul ca printre componentele fundamentele ale inteligentei artificiale se afla si logica in expresia ei formalizata si calculatorie, adica logica matematica.

Una din principalele idei ale programarii logice este aceea ca un algoritm este constituit din doua elemente disjuncte: logica si control. Componenta logica corespunde definitiei problemei ce trebuie solutionata, in timp ce componenta control stabileste cum poate fi obtinuta solutia. Un programator trebuie sa descrie numai componenta logica a unui algoritm, lasand controlul executarii sa fie exercitat de sistemul de programare logica utilizat. Cu alte cuvinte, sarcina programatorului este specificarea problemei ce trebuie solutionata. Astfel limbajul logic poate fi conceput simultan ca limbaj de descriere, specificare formala a problemei si ca un limbaj de programare a calculatoarelor.

Pe parcursul anilor a crescut substantial interesul fata de programarea logica si limbajul Prolog, multi cercetatori obtinand rezultate noi, interesante, in acest domeniu.

Limbajul Prolog ofera mediul in care se pot rezolva din punct de vedere practic anumite probleme ale programarii logice; pe de alta parte versiunea Borland a limbajului Prolog pare a fi un limbaj corespunzator pentru a indeplini multe din sarcinile domeniului inteligentei artificiale.