Dezvoltarea competențelor de comunicare orală în limba străină

În contextul societății moderne actuale, cunoașterea unei limbi străine de circulație internațională constituie o competență esențială. În aceste condiții, apare nevoia ca, încă de la cele mai fragede vârste, copiii să fie capabili să comunice într-o limbă de circulație internațională, limba engleză fiind cea mai utilizată.

Dată fiind importanța deosebită a abilității de exprimare în limba engleză în contextul schimbărilor culturale permanente care caracterizează societatea actuală, studierea acesteia de la vȃrste din ce în ce mai fragede constituie o metodă prin care se urmărește dobândirea de către elevi a unor achiziții lingvistice care să le permită să comunice în această limbă în diverse situații.

Achiziția limbii engleze la vârste timpurii este o temă controversată în societatea modernă și multiculturală de astăzi. Învățarea unei limbi străine este un prim pas în acceptarea ideii diversității.

O limbă străină se predă și se învață pentru a fi folosită în comunicare și mai apoi ca mijloc de căutare a informației. Introducerea limbii engleze ca obiect de sudiu încă din primii ani ai unui copil prezintă beneficii incontestabile în ceea ce privește achizițiile lingvistice dobȃndite de cei mici. Învațând limba engleză, copiii își însușesc noi moduri de a gândi și a înțelege lumea din jurul lor și își îmbunătățesc capacitatile cognitive. Prin contactul cu limba engleză, copiii vor putea să înțeleagă oamenii din afara culturii lor materne. La vârsta școlarității mici toate activitățile didactice în care sunt integrați copiii sunt ludice, prin intermediul acestora urmărindu-se transmiterea unor cunoștințe sub forma unui joc care implică realizarea de desene, analiza și comentarea unor imagini sau a unor secvențe video, repetarea unor cântece, învățarea unor poezii etc.

Pe măsură ce lumea civilizată intra în Epoca Industrială, nevoia de învățare și respectiv predare a limbilor străine a devenit tot mai mare așa că limbi precum engleza, franceza sau germana au început să fie predate la scară largă, utilizându-se metoda Clasică (a traducerii), singura metodă cunoscută la acel moment. Însă, spre finalul secolului al XIX-lea și mai ales în secolul al XX-lea au apărut și alte metode de predare a limbilor străine care au făcut ca metoda clasică să aibă din ce în ce mai puțin adepți.

În termeni generali, metoda este cea care conturează intregul demers de proiectare și realizare a acțiunii evaluative, de la stabilirea obiectivelor de evaluare și până la construirea și aplicarea instrumentelor de evaluare prin care intenționăm să obținem informațiile necesare și relevante pentru scopurile propuse.

În ceea ce privește metodele modernele de predare, acestea asigura o alternativă la formulele tradiționale oferind alte opțiuni metodologice și instrumentale care imbogățesc practica evaluativă. În cadrul procesului de învățare activitatea de predare, învățare și evaluare se realizează cu ajutorul unor elemente importante care se află în stransă legatură, asigurând astfel o desfășurare coerentă și benefică a acestor procese. În practica predării limbii engleze există o multitudine de metode care au fost și sunt folosite, unele mai eficiente, altele mai puțin eficiente.

Dintre cele metodele tradiționale mentionăm: metoda traducerii (Grammar Translation Method), cea mai populară dintre cele tradiționale, chiar dacă foarte controversată, metoda audio-linguală (Audio-lingual Method) și Prezentare, Practică, Producere (Presentation, Practice, Production).

Metodele moderne alese sunt mai numeroase, lucru explicabil prin varietatea profesorilor ce predau limba engleză și teritoriilor unde aceasta se predă, ceea ce face ca didactica limbii engleze să beneficieze de experiențe vaste în aceste sens și discuții valoroase. Așadar, enumărăm aici metoda directă (The Direct Method), Calea tăcerii (The Silent Way), Suggestopedia, Învățarea limbii în comunitate (Community Language Learning), metoda răspunsului fizic total (The Total Physical Response Method), metoda comunicativă (Communicative Language Teaching) (pentru informațiile despre metode vezi Harmer, 2004 și Larsen-Freeman, 1986).