Limbajul și comunicarea verbală și nonverbală la preșcolari

Limbajul este forma de comunicare a unor mesaje între emițători și receptori -

constituind esența întregului proces școlar preuniversitar de educare a limbajului, ca proces de

educare a comunicării.

Întreaga perioadă a școlarizării tinerilor - de la grădiniță până la absolvirea liceului -

este marcată, preponderent, de realizarea obiectivelor ce vizează educarea limbajului.

Limbajul rămâne o marcă de reprezentativitate intelectuală pentru oameni, fiind un instrument

de achiziționare - orală sau prin scris - a majorității informațiilor din oricare domeniu de

specialitate, inclusiv din sectoarele profesionalizate în limbaje simbolice (matematica,

informatica etc.)

Dacă urmărim pentru o clipă comunicarea dintre doi oameni constatăm că, prin vorbe,

ei își transmit ceea ce gândesc, ceeea ce simt și ceea ce vor să facă, precum și acțiunile necesare

vieții și muncii în societate.

Limbajul este deci un mijloc de comunicare specific omului și nu apare spontan la

copil, cum nu a apărut nici în cursul istoriei, ci constituie un lung și dificil proces de învățare.

Când comunicăm nu ne mai gândim decât la sensul comunicării, la conținutul ei. Articularea

sunetelor, respectarea formei gramaticale etc. au devenit acte automatizate, adică acte care nu

mai intră în fiecare moment sub controlul direct al conștiinței. La copil însă, până la învățarea și

formarea tuturor mecanismelor necesare limbajului, până la automatizarea acestui act complex,

comunicarea este în permanență supravegheată de conștiință. Copilul face eforturi vizibile ca să

pronunțe corect cuvintele, propozițiile, frazele, nu ca să-și exprime corect gândurile.

Limbajul servește ca mijloc de comunicare a gândirii și se dezvoltă deci în strânsă

legătură cu gândirea. Nu se poate comunica fără gândire și comunicarea nu are sens dacă nu

exprimă o gândire suficient de dezvoltată. Dar comunicarea și gândirea umană, acte atât de

importante și de complexe nu sunt niște fapte misterioase, ci ele sunt rezultatul activității

materiei organizate în cel mai înalt grad.

Limbajul își definește “teritoriul" sub câteva coordonate: în educarea spontană a

vorbitorilor (îmbogățirea vocabularului, comunicarea verbală - orală, în cultivarea riguroasă a

normelor lingvistice, sub forma achizițiilor de competențe normative, precum și în “așezarea"

18

limbajului într-un discurs paracomunicativ, de ascundere, nuanțare, flexibilizare și figurare a

atitudinii în relațiile de tip dialog (scris sau oral).

Dezvoltarea comunicării orale vizează, pe lângă cultivarea unor deprinderi de vorbire

corectă și însușirea unor reguli necesare comunicării în context social, în relații de cooperare,

cultivându-se exprimarea corectă,

În întregul proces de cultivare a vorbirii preșcolarilor, atât prin activități specifice, cât

și prin toate celelalte, se urmărește realizarea obiectivelor prevăzute de programă sub aspect

fonetic, lexical, îmbogățirea vocabularului cu substantive, adjective, pronume, numerale

cardinale, verbe. Atenție deosebită se va acorda expresivității vorbirii, efectuîndu-se exerciții de

dezvoltare a exprimării orale și redarea conținutului poveștilor, al diafilmelor sau redarea unor

fragmente din povești.

De asemenea, în atenția educatoarelor stă și organizarea de activități menite să le

dezvolte copiilor capacitatea de a percepe frumusețea limbii literare, a normelor de

comunicare orală, de adresare politicoasă, exprimare nuanțată prin utilizarea unor expresii

artistice.

Pentru a asigura participarea verbală activă a copiilor, este necesar ca în acțiunea

educativă din grădiniță, preșcolarii să fie stimulați în a deveni subiecți ai actului pedagogic

participând la toate activitățile atât pe plan acțional, cât și mental, în consecință, în toate

activitățile comune și la alegere, nu trebuie neglijată antrenarea copiilor în rezolvarea unor

situații și în verbalizarea acestora, în această direcție un rol esențial îl au exemplul conduitei

verbale a educatoarei și a grupului. Cunoaștem că la această vârstă copiii, neavând o

experiență proprie, imită foarte mult, iar în jocurile lor aplică ceea ce au învățat mai ales sub

aspectul exprimării verbale.

La venirea în grădiniță, copiii au o serie de rețineri și de deficiențe sub raportul

exprimării verbale. Să nu uităm că, în bună parte, dificultățile și greșelile lor de pronunție provin

din dezvoltarea încă insuficientă a analizatorului motor-verbal, inclusiv a aparatului fonator.

Exercițiul verbal, realizat zi de zi, audiția pronunției corecte a adultului contribuie la

dezvoltarea corespunzătoare a comunicării.

De aceea considerăm necesară integrarea copilului în viața de colectiv cu atât mai

timpuriu cu cât copilul este mai timid și are o vorbire mai slab dezvoltată.

Pornind de la ideea că, pe copii nu trebuie numai să-i ascultăm, ci și să-i corectăm și nu

numai la activitățile obligatorii, ci și cu prilejul convorbirilor libere dintre ei ori cu adulții, am

desfășurat, în fiecare dimineață un dialog cu copiii referitor la modul cum și-au petrecut dupăamiaza,

la ce i-a interesat mai mult din tot ce au văzut ori au aflat.