Operațiile estetice

Din punctul meu de vedere, conceptul de corp uman este greu de definit , de aceea mă voi raporta la corp ca fiind „un corp natural prin dimensiunea sa biologică, dar este în acelaşi timp şi un corp social, un produs al individului şi societăţii, un proiect viu realizat şi modelat de individ în cadrul său cultural de existenţă” ( Ioan Zanc, Iustin Lupu, Mihai Lupu, 2011, pag.72)

De-a lungul timpului corpul omului a putut fi modelat datorită intervenţiilor pe care acesta şi le-a realizat. În trecut femeile purtau corset pentru aş modela talia; pentru a se face diferenţa dintre clasa de jos și cea de sus au fost realizate tatuaje corporale dându-le indivizilor o identitate. O altă practică corporală este body piercing care a fost la modă în anii '60 dar şi în prezent. Printre alte practici corporale se regăseşte body builiding-ul, cicatrizarea şi operaţiile estetice.

Am ales să abordez tema referitoare la operaţiile estetice deoarece corpul este un construct social care poate fi modelat în funcţie de ceea ce este în mintea noastră. Aceste practici sunt utilizate în Coreea de Sud de la vârste foarte fragede, iar scopul meu în această lucrare este de a observa de ce oamenii recurg la aceste tehnici.

În primul rând, „operaţiile estetice sunt decizii sociale legate de dorinţa de a aduce corpurile individuale cât mai aproape de standardele, normele şi aşteptările sociale şi culturale ale momentului.” (Laura Grunberg apud. Lazăr Vlăsceanu, 2011, p.393)

Atât în România, cât şi în alte țări, aceste dorinţe ale omului de a-şi modela propriul corp conform unor standarde sunt influenţate de canalele mass-media unde ne sunt prezentate persoane care au un corp „perfect” acesta fiind definit prin frumos, neted, atractiv (din punctul de vedere al formelor, şi mai ales al muşchilor care sunt scoşi în evidenţă), dar şi îngrijit, acoperit sau descoperit.

În România, recurgerea la aceste operaţii estetice reprezintă pentru om un ideal pe care încearcă să şi-l împlinească deoarece nu se regăseşte în propria înfăţişare. „Dacă unii trăiesc în perfectă armonie cu corpul lor, alţii se consideră neatrăgători, dizgraţioşi, nemulţumiţi de imaginea propriului lor corp. Ei vor încerca să-şi construiască o imagine corporală în consens cu propriile lor valori şi idealuri, care să le exprime cât mai adecvat propria lor interioritate”. De aceea de multe ori imaginea corpului reprezintă o imagine a sinelui, astfel la prima vedere ne dăm seama cum poate fi o persoană în funcţie de modul cum arată. ( Ioan Zanc, Iustin Lupu, Mihai Lupu, 2011, pag.75)