Poema în oglindă - Bacovia

Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa poetica fiind dominata de curentele literare simbolism si expresionism. Volumul ,,Plumb'' aparut in 1916 este primul volum de versuri ce cuprinde arte poetice in care universul bacovian prinde forma si contur. ,,Poema in oglinda'' aparuta in volumul ,,Plumb'' explica in buna masura mecanismul reflectarii in universul poetic bacovian, felul in care elementele spatio-temporale exterioare devin peisaj interior si perceptie sinestezica in maniera simbolista.

Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal si informal, inovatii la nivelul poeziei. Se foloseste simbolul, un element al existentei umane sau al planului material care dobandeste conotatii aparte si ca urmare exprima stari afective. Sugestia, aceasta provenind de la verbul a sugera, subliniind legatura simbolului cu starile emotionale sau afective. Apar corespondentele, cele care exprima legaturile eului poetic cu lumea si cu restul universului. Se utilizeaza cromatica, fiecare culoare folosita in poezie exprimand stari sufletesti. Poezia se bazeaza pe stari sufletesti neclare, ambigue, obsesia, frica angoasa, nevroza, apasarea sufleteasca, splinul. Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin intermediul a doua tehnici: tehnica refrenului si tehnica eufonica in care apar figuri de stil sonore precum aliteratia si asonanta. La nivelul versificatiei, poezia simbolista foloseste versul alb si versul liber, figurile de stil din imaginarul poetic sunt monotone in mica masura utilizate, iar accentul este pus pe metafora. De asemenea, se foloseste sinestezia, forma de transpunere metaforica a datelor unui simt in limbajul altui simt, figura de stil ce consta in realizarea prin intermediul unei imagini artistice, o surprindere in forma concreta a unei realitati perceputa in mai multe secvente.

Poema in oglinda

George Bacovia

In salonul plin de vise,

In oglinda larg-ovala incadrata in argint,

Bate toamna,

Si gradina cangrenata,

In oglinda larg-ovala incadrata in argint.

In fotoliu, ostenita, in largi falduri de matase,

Pe cand cade violetul,

Tu citesti nazalizand

O poema decadenta, cadaveric parfumata,

Monotona.

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...

Dar pierduta, cu ochi bolnavi,

Furi, ironica, imprejurul din salonul parfumat.

Si privirea-ti cade vaga peste apa larg-ovala,

Peste toamna de oglinda -

Adormind...

Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...

Insa pal ma duc acuma in gradina devastata

Si pe masa parasita - alba marmora sculptata-

In vesmintele-mi funebre,

Ma intind ca si un mort,

Peste mine punand roze, flori palite,-ntarziate

Ca si noi...

Zi, finala melodie din clavirul prafuit,

Or ajunge plansul apei din havuzele-nnoptate.

Vezi, din anticul fotoliu -

Agonia violeta,

Catafalcul,

Si gradina cangrenata,

In oglinda larg-ovala incadrata in argint...

In poemul transcris mai sus opozitia principala se instituie intre strofa de un vers :,,Eu prevad poema roza a iubirii viitoare.." si restul poeziei. Este deci opozitia : aceasta poezie vs alta poezie. Dar aceasta poezie mai contine si referirea la poezia altcuiva , ,,o poema decadenta'' ; poezia scrisa de mine vs poezia scrisa de alt autor . Asadar, in cadrul identitatii se deschis doua alteritati, opuse atat intre ele cat si fata de identitate. Pe de alta parte, se remarca faptul ca ambele poezii-alteritate sunt o seama de trasaturi comune cu poezia-identitate, dar nu si intre ele. Deci, relatia de adversitate se combina cu aceea de alteritate, subsumandu-se relatiei de integrare (incluziune). Astfel structura semantica a poeziei bacoviene este deosebit de complicata, in contrast cu structura lexicala simpla, monotona si uniforma. Ca opozitie esentiala a stilului individual se releva deci: structura lexicala simpla vs structura semantica complicata.