Transportul feroviar internațional

Transportul feroviar există încă din secolul XVI-lea. Primele linii au fost din lemn. În Germania,1650 putem vorbi de existența unei căi „ferate”. Șinele erau de asemenea din lemn, iar vagoanele erau trase de cai, ca mai apoi să se ajungă la cele moderne din oțel, unde ca forță de propulsie s-au folosit mai întâi caii, apoi să se introducă transportul mecanizat cu locomotive. Din anul 1830 putem vorbi de transportul modern, apărut în Anglia, de unde s-a extins în întreaga lume.

Căile ferate metalice.

Acest sistem de transport, dovedindu-se eficace, este perfecționat prin diverse inovații: se introduc roțile metalice chiar prevăzute cu un bandaj proeminent, pentru ca vagoneții să nu deraieze, ca apoi, prin 1760, șinele să fie acoperite cu benzi metalice. În acest fel, prin reducerea frecării, crește volumul de marfă transportat: de la minereu și materie primă pentru industria fierului (aflate pe atunci în plină expansiune), până la mărfuri alimentare.

Dezvoltarea economica a unei tari, a economiei mondiale in general, este de neconceput fara transporturi. Ele asigura buna desfasurare a productiei in industrie si agricultura, circulatia bunurilor materiale si a oamenilor. Transporturile faciliteaza legaturile intre regiunile cu materii prime in care acestea se prelucreaza, desfacerea si distribuirea marfurilor in centrele corespunzatoare. Prin intermediul lor se fac schimburi permanente de materii prime, produse si bunuri in general intre diversele zone ale unei tari, intre tari aflat pe acelasi continent, sau la mari distante pe alte continente. Participarea la dezvotarea economiei mondiale, iesirea din izolare a comunitatilor umane, integrarea in sistemele generale informationale si cresterea nivelului de civilizatie au fost si sunt posibile prin intermediul transporturilor.

Mediul în care sunt amplasate căile de comunicație a determinat și diferențierea transporturilor în următoarele categorii:

- Terestre

- Navale

- Aeriene

- Speciale (transporturi urbane, conducte, linii de înaltă tensiune, telecomunicații, comunicații speciale)

După ecartamentul căii ferate (distanța între șine) se pot deosebi:

- Căi ferate normale, cu un ecartament de 1,435 mm, caracteristic celor mai multor țări europene, asiatice și africane.

- Căi ferate cu un ecartament de 1,524 mm, specific pentru Russia și fostele țări sovietice, Mongolia și China.

- Căi ferate cu un ecartament de 1, 676 mm, specific pentru Spania, India, Chile.

- Căi ferate cu un ecartament de 700-1,200 mm, care se construiesc în zonele montane, forestiere, agricole și pe șantiere.

După intensitatea traficului de călători și mărfuri avem:

1. Căile ferate magistrale

Sunt căile ferate care asigură un trafic mare de călători și mărfuri în mai multe țări sau continente, având o mare importanță națională și internațională. Magistrala feroviară cu cea mai mare lungime este pe teritoriul Rusiei (Transiberianul) are 9.289 km, este dublă și complet electrificată și leagă Moscova de Vladivostok prin Celeabinsk, Omsk, Habarovsk.

În Europa principalele magistrale feroviare sunt:

- Paris- Bruxelles- Amsterdam

- Barcelona- Madrid- Lisabona

- Atena- Istanbul- Sofia-București- Budapesta- Viena- Berlin.

Pe celelalte continente există cel puțin câte o magistrală feroviară, aceasta fiind numită după numele regiunii pe care o străbate.

- Transmongolianul (Beijing- Ulan Bator- Irkuțk)

- Transaustralianul (Perth- Melbourne- Sydney)

- Transandino (Buenos Aires- Mendoza- Val Paraiso)

- Transafricana între Lagos și Monbassa, 6.350 km, leagă 6 țări și 5 capitale

- New York- Chicago- San Francisco

- Philadelphia- St. Louis- Los Angeles

- Quebec- Winninpeg- Vancouver