Abordări teoretice ale procesului decizional - studiu de caz

Procesul decizional

Realizarea obiectivelor asumate de managementul fiecărei unităţi economice în condiţiile accentuării caracterului de limită a unui număr tot mai mare de factori de producţie, perfecţionarea tehnologiilor, diversificarea şi integrarea activităţii de producţie, dependenţa rezultatelor economice tot mai puternică de influenţa factorilor de mediu, sunt numai câteva elemente ce sporesc exigenţele de ordin calitativ a întregului proces decizional

Manifestarea funcţiilor managementului, în toată complexitatea lor,presupun elaborarea şi implementarea unui număr mare de decizii din toate domeniile de activitate care se desfăşoară într-o unitate economică. Aceste considerente, ne obligă să acordăm atenţia cuvenită întregului proces decizional.

Conceptul de decizie şi de proces decizional

Eforturile depuse de membrii sistemului de management în direcţia realizării unor performanţe economice superioare pot fi materializate numai în măsura în care reuşesc să elaboreze şi să implementeze decizii fundamentate ştiinţific.

In sensul cel mai general, decizia este „ încheierea normală a deliberării întru-in act voluntar” sau „o linie de acţiune conştient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în scopul de a ajunge la un anumit rezultat” .

Management înseamnă decizie, acceptând astfel să dăm un sens mai larg cuvântului a decide: A decide înseamnă a identifica şi a rezolva problemele pe care le întâlneşte orice organizaţie .

DECIZIA poate fi definită ca un proces raţional de alegere a unei soluţii, a unei linii de acţiune dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în scopul de a ajunge la un anumit rezultat.

Din conceptul de decizie, se pot desprinde cel puţin următoarele elemente:

• este privită ca un proces de alegere raţională specific umană;

• se regăseşte în toate funcţiile managementului;

• reprezintă actul final în stabilirea obiectivului sau obiectivelor asumate de manager;

• integrarea unităţii economice în mediul ambiant depinde de calitatea deciziilor;

• acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de alegere;

• este un act de atragere, combinare şi alocare a diverselor resurse în procesul de producţie;

• este un act de îmbinare a intereselor componenţilor unităţii economice;

Asigurând managerilor posibilitatea de a combina resursele disponibile şi de a dirija procesele economice, decizia, reprezintă principalul instrument de realizare a obiectivelor asumate de unitatea economică.

În unităţile economice, într-o situaţie decizională, acelaşi obiectiv poate fi realizat pe mai multe căi. Existenţa acestora impune managerilor o înaltă competenţă, atât în ceea ce priveşte elaborarea variantelor decizionale cât şi în evaluarea aplicării acestora. Variantele prin care se poate realiza acelaşi obiectiv prezintă fiecare anumite deosebiri referitoare la: nivelul şi structura factorilor de producţie alocaţi; nivelul productivităţii muncii; randamentele obţinute etc, determinând în acelaşi timp anumite consecinţe cuantificabile prin nivelul indicatorilor economici consideraţi. Pentru a asigura elaborarea de variante decizionale viabile şi evaluarea corectă a fiecărei în parte, decidenţii trebuie să dovedească un înalt grad de competenţă astfel încât, rezultatele obţinute în urma aplicării unei variante în practică, consecinţele reale să nu difere de cele evaluate decât în proporţii acceptate. Cu cât diferenţa dintre rezultatele reale şi cele evaluate este mai mare, cu atât se impune ca într-un termen cât mai scurt să se iniţieze decizii de corecţie.

Decizia de corecţie se impune atunci când la adoptarea celei iniţiale nu s-au avut în vedere influenţele factorilor endogeni sau exogeni ori au apărut alţii, despre care nu existau informaţii la începutul procesului decizional.

Procesul decizional poate fi definit prin ansamblul etapelor şi fazelor parcurse în pregătirea, adoptarea, aplicarea şi evaluarea consecinţelor deciziei manageriale.

Rezolvarea problemelor decizionale cu implicaţii asupra rezultatelor economice şi sociale ale unităţilor economice presupun eforturi umane şi materiale semnificative din partea managerilor. Aceste eforturi se concretizează în efectele pozitive care se înregistrează în economia unităţii.Pentru acest motiv apreciem că, ordonarea activităţilor într-o succesiune logică pe etape este de mare importanţă pentru obţinerea unor performanţe economice estimate de managerul unităţii economice.