Actualitate și perspectivă în formarea, selecția și orientarea profesională

In România se simte tot mai acut nevoia de orientare spre alegerea carierei şi a in-

serţiei socio-profesionale a viitorilor absolvenţi de liceu,in conformitate cu stadarde- le europene.

Piaţa muncii nu mai înseamnă pentru tinerii români doar România şi mai ales nu mai înseamnă doar anumite meserii şi profesii practicate până de curând. Se pune astfel problema educaţiei tinerilor într-un mod adecvat,care să le ofere egalitate de şanse cu toţi tinerii europeni.

Consilierea profesionala este considerată pe plan european ca o componentă esen- ţială a reformelor educaţionale. De asemenea reprezintă o dimensiune majoră a poli- ticilor educaţionale in toate ţările europene. Educaţia pentru orientarea spre carieră, care înseamnă – in extenso – educaţia pentru viaţă este un scop educaţional, dirijând sistemul de învăţământ către un set de valori comune.

Cetăţenia UE oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi consolidează protecţia intereselor acestora. Unul dintre cele mai importante drepturi este dreptul de a stu- dia, respectiv de a munci a românilor în oricare dintre ţările membre ale Uniunii Europene. Acest lucru implică reformarea sistemului de învăţământ şi de educaţie românesc, în conformitate cu standardele europene.

Tendinţele majore ale reformei curriculum – ului în plan european constau în: educaţia pentru toţi, relevanţa curriculum – ului pentru individ si pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea abilităţilor,a gândirii cri- tice, preocuparea pentru adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, maximizarea potenţialului fiecărui elev, predarea şi învăţarea centrate pe elev, evaluarea holistică a performanţelor.

Multe ţări, printre care şi România, au introdus măsuri de reformă a sistemelor de educaţie în conformitate cu schimbările sociale şi economice din ultima perioadă, cu impact pe piaţa muncii. Este important ca şi sistemul de formare a profesorilor să răspundă evoluţiilor curriculum –ului, tehnicii didactice (metode de predare-invăţa- re ), mijloacelor didactice, materialelor educative pe care aceştia trebuie să fie pregă- tiţi să le folosească în mod adecvat. Pentru ca aceste aspecte sa fie cu succes imple- mentate este necesară dezvoltarea unor noi competenţe ale profesorilor. Adaptarea competenţelor profesionale la schimbările curriculare din sistemul şcolar şi la nevoi- le elevilor şi ale societăţii trebuie să ţină seama de factorii care au generat curricu- lum – ul: evoluţii ale ştiinţei şi tehnicii, implicaţii ale aspectelor socio –culturale, economice şi politice asupra sistemului de învăţământ, dinamica pieţei muncii.

Conform paradigmelor şi evoluţiilor recente ale teoriei şi metodologiei curriculum – ului, instruirii şi evaluării, aceste noi competenţe ale profesorilor sunt concretizate in:

- preocuparea pentru adecvarea procesului educaţional la nevoile fiecărui individ: capacitatea de a identifica domeniile de dezvoltare ale fiecărui elev; capacitatea de a adecva situaţiile de învăţare, conţinuturile şi materialele educaţionale la caracteristicile individuale ale elevului, de a încuraja spiritul de iniţiativă şi capacitatea de autocunoaştere şi studiu independent ale elevilor;

- maximizarea potenţialului fiecărui elev: capacitarea de a diagnostica nevoile şi interesele fiecărui elev în alegerea unei viitoare profesii, in termenii unor caracteristici fizice, cognitive, afective, socio – economice şi culturale;

- evaluarea holistică a performanţelor: capacitatea de a adapta modul de evaluare la dezvoltarea globala a elevului şi de a utiliza informaţiile evaluative pentru orientarea sa spre o anumita profesie; dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la elevi; elaborarea unor instrumente de evaluare; interpretarea rezultatelor evaluării pentru adoptarea de decizii;utilizarea adecvata a metodelor alternative de evaluare;

- adaptarea la schimbare: capacitatea de a identifica schimbările din societate şi natura lor ( direcţii, tendinţe, calitate ), a evalua acţiunile /practicile elevilor şi a sugera şi implementa modificările necesare;

- implicarea elevilor în activităţi, dezvoltarea motivaţiei, negocierea cu elevii a diferitelor tipuri de reguli; favorizarea definirii unui proiect profesional al elevului, munca in echipa.

Ideea „ educaţiei pentru toţi ”, a educaţiei adaptate la nevoile fiecărui elev, solicită profesorului capacitatea de adaptare la diversitatea elevilor, de sprijinire a achiziţiilor acestuia, de dezvoltare de capacităţi pentru educaţia permanenta. În context european profesorul trebuie să înţeleagă că, pentru a fi competitiv nu se mai poate limita doar la predarea foarte bine a disciplinei pentru care s-a pregătit. Profesia de dascăl este în esenţă una de vocaţie. Educaţia cere o investiţie de alt tip, este o investiţie de voinţă şi de motivaţie, de viziune privind societatea, o investiţie – în cele din urmă – de suflet. Pentru asta sunt necesare câteva condiţii esenţiale: dragostea de oameni, altruismul, sacrificiul timpului propriu, capacitatea de interrelaţionare, comportament corect, datorită faptului că profesorul este generator de modele de viaţă.