Administrarea corporativă - funcțiile managerilor superiori

INTRODUCERE

Eşecurile marilor corporaţii (Enron, Arthur Andersen, Marconi, Parmalat) au accentuat importanţa unei bune administrări corporative şi au demonstrat că administrarea corporativă inadecvată, chiar şi în condiţiile unei economii de piaţă dezvoltate, poate afecta foarte serios atât acţionariatul, persoanele interesate (creditorii, statul, investitorii, furnizorii, consumătorii), cât şi bunăstarea multor pături ale populaţiei – angajaţii, depunătorii, pensionarii. Este de remarcat că problemele apărute ar fi avut mai puţine consecinţe negative, dacă ar fi existat metode mai eficiente de control şi de monitorizare a responsabilităţii conducerii corporaţiilor şi a transparenţei activităţii lor. Exemple de acest gen sunt numeroase şi în Republica Moldova, dacă ne vom aminti de eşecurile de pe piaţa de capital.

Până nu demult puţini erau preocupaţi de problematica administrării corporative, ea fiind în general percepută ca un moment important doar pentru companiile listate la bursele de valori. Pe de altă parte, companiile mici care nu sunt listate la bursă şi constituie o bună parte din totalul companiilor pun la îndoială necesitatea introducerii standardelor de administrare corporativă în activitatea lor, motivând

că companiile mici conţin un număr redus de acţionari şi introducerea principiilor de administrare corporativă este costisitoare. Prin aceasta se explică faptul de ce în ţările în curs de dezvoltare nu se acordă o atenţie cuvenită problemelor legate de calitatea administrării corporative şi implementarea principiilor respective se derulează anevoios.

În procesul evolutiv sistemul managerial a luat diferite aspecte caracteristice sistemului cultural, socio-economic, politic a ţării în care a apărut şi s-a dezvoltat.

Ţările fost-socialiste în procesul de dezvoltare a uniunilor corporative şi a mecanismului corporativ au înregistrat o vacanţă anumită, ce a durat o perioadă destul de însemnată – cca.70 ani, pe parcursul căreia în alte ţări s-a cristalizat sistemul corporativ: atât din punct de vedere a reglementării relaţiilor corporative de către managementul corporativ, cât şi din punct de vedere a reglementării şi stabilităţii legislative de către sistemul organelor publice.

După cum este definit în Principiile administrării corporative ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), administrarea corporativă reprezintă un set de relaţii între conducerea

unei entităţi economice, căreia i se acordă încrederea de a guverna zi de zi afacerile firmei, Consiliul de Administraţie, acţionarii şi alte părţi interesate. Administrarea corporativă asigură totodată structura organizatorică a organelor de conducere ale firmei, precum şi stabileşte mijloacele de realizare a obiectivelor şi de monitorizare a performanţelor acesteia.

CAPITOLUL I. ADMINISTRAREA CORPORATIVĂ

1.1. Noţiuni generale privind administrarea corporativă

O companie modernă de afaceri constituie o entitate contradictorie, deoarece nu este definitivat cine trebuie să fie antrenat în administrarea corporativă şi cum trebuie să fie direcţionate recompensele şi riscurile privind activitatea ei. Pe de o parte, compania este doar un ansamblu de active, valoarea justă a cărora poate fi evaluată prin intermediul fluxului de numerar, generat pentru acţionari, iar introducerea unui control corporativ riguros se poate considera nu numai justificabil din punct de vedere al legislaţiei, dar şi sub aspect economic, ceea ce conduce la creşterea averii acţionarilor şi la remanieri de personal în cazul când activează manageri neperformanţi. Pe de altă parte, compania constituie o componentă a unui integru social, care se caracterizează prin intersecţia intereselor nu numai a acţionarilor şi managerilor, ci şi ale angajaţilor, băncilor, precum şi ale întregii societăţi civile.

În opinia lui Thompson şi Driver (2002)2, compania este nu numai o entitate pur comercială, ci şi o instituţie publică cu obligaţiunile şi responsabilităţile sale. Conform acestei opinii, beneficial acţionarilor care rezultă din modificările intervenite în domeniul managementului şi controlului trebuie să fie estimat contra costuri care ar putea fi impuse altor constituenţi.

Caracteristicile sistemului de administrare corporativă au fost argumentate şi dezvăluite de William D. Schneper şi Mauro F. Guillén (2002)3. Sistemul de administrare corporativă a oricărei ţări rezultă din:

- normele şi valorile fiecărui grup de acţionari;

- asigurarea protecţiei drepturilor fiecărui grup de acţionari;

- mediul în care grupurile de acţionari se influenţează reciproc.

O importanţă deosebită au relaţiile dintre acţionari şi managerii companiilor, deoarece de multe ori interesele lor pot fi diferite. Acţionarii doresc profituri nete şi dividende cât mai mari, un control riguros al deciziilor consiliului societăţii şi managerilor, creşterea valorii acţiunilor de care dispun , în timp ce managerii doresc o putere de decizie şi de negociere mai mare, salarii ridicate, premii şi recompense, participaţii la capitalul companiei. Salariaţii, la rândul lor, doresc locuri de muncă sigure, remuneraţii stabile şi ridicate. Rolul administrării corporative constă în echilibrarea acestor interese prin definirea clară a responsabilităţilor conducerii companiilor, introducerea codurilor de administrare corporativă, tratamentul echitabil al tuturor acţionarilor, indiferent de cota pe care o deţin, asigurarea transparenţei tranzacţiilor de proporţii şi a conflictelor de interese în faţa adunării generale a acţionarilor.