Administrație și management public

Managementul este meseria care consta în a conduce, într-un context dat, un grup de oameni cu scopul de a atinge în comun obiective conforme finalitatilor organizatiei de apartenenta.

Managementul esteprocesul de coordonare a resurselor umane, financiare, materiale, si informationale in vederea realizarii scopurilor organizatiei;

Managementul este stiinta tehnicilor de conducere si gestiune a intreprinderii;

Managementul reprezinta totalitatea demersurilor, metodelor si proceselor de planificare, organizare, alocare de resurse, control, activare si animare a unei intreprinderi;

Managementul consta in atingerea unor obiective prin intermediul altor oameni;

Managementul este procesul constient prin care actiunea individuala si de grup este coordonata pentru a realiza obiectivele organizatiei;

Managementul este o meserie: deci o activitate practica ce regrupeaza un ansamblu de experiente, cunostinte tehnice si relationale. Nu este vorba aici nici de un proces abstract nici de teorie. Aceasta meserie are, în raport cu alte meserii, doua caracteristici proprii:

- se exercita cu/si asupra altor persoane (colaboratori, superiori ierarhici, colegi), nefiind deci o meserie solitara;

- datorita aspectelor specifice este legata de practica propriu-zisa, de “teren”.

MANAGEMENTUL PUBLIC

Management public: - implementarea politicilor sau a operatiunilor zilnice ale agentilor care indeplinesc politicile pe domenii functionale;

Gestiunea publica prezinta un ansamblu de particularisme care interzic o supunere neconditionata la management:

1. Managementul presupune o ratiune strategica, vizând atingerea anumitor obiective. Ori, daca întreprinderea privata are un scop clar (cautarea si maximizarea profitului) în functie de care ea îsi poate organiza actiunile si modela organizarea, situatia nu este identica în cazul administratiei publice; misiunea ei de a urmari realizarea “interesului general” este echivoca. “Interesul general” este susceptibil a cunoaste interpretari diferite si de multe ori contradictorii. Desigur, dubla egalitate:

firma privata = cautarea profitului

organizatia publica = interes general

reprezinta o abordare simplista ce trebuie nuantata: finalitatile firmei private sunt diverse (maximizarea profitului dar si cautarea unor informatii satisfacatoare, nevoia de realizare a conducatorilor, obtinerea adeziunii membrilor, etc.). Pe de alta parte, “interesul general” este un termen la fel de incert. Deci finalitatea întreprinderii private este introvertita (ea gaseste în ea însasi rationalitatea proprie de a functiona), în timp ce organizatia publica este constituita pentru satisfacerea unor interese care o depasesc: finalitatea ei este extrovertita.

2. Managementul presupune detinerea de catre organizatie a unei capacitati de actiune strategica, care îi permite sa atinga obiectivele pe care si le-a fixat. Or, aceasta capacitate de actiune este redusa la organizatiile publice care se caracterizeaza prin interdependenta actiunilor lor, dependenta de puterea politica (de care depinde fixarea marilor obiective, a pachetelor de activitati, nivelul tehnologic, resursele, relatiile sociale) si supunerea fata de drept. Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara, interzicând posibilitatile de reorganizare si de reorientare în functie de dificultatile întâlnite. Pentru administratia publica, primul criteriu de organizare nu este cel de eficacitate economica ci cel de conformitate politica: alegeri ce par “irationale” în termini de management se pot dovedi necesare, datorita dorintei si actiunii exprimate de catre alesii politici.

3. Managementul este construit în functie de o lege: cea a pietei. Ori, pe când întreprinderea privata este inserata într-un sistem concurential, care o obliga la un efort permanent de rationalizare si modernizare, administratia publica se afla în parte sustrasa disciplinei pietei. Ea este dotata cu privilegii care îi permit sa elimine eventuala presiune a concurentei (alocarea specifica a resurselor elimina practic toate relatiile directe între pret si serviciile puse la dispozitie). Când nu beneficiaza de un monopol de drept ea dispune de o pozitie care îi asigura o “piata captiva” si îi garanteaza perenitatea. De fapt, firma privata este, în ultima instanta, reglata “în aval”, de catre clientii sai, care îi determina rezultatele. Organizatia publica este reglata “în amonte”, în functie de constrângerile etatice.