Analiza Culturii Antreprenoriale cu Ajutorul Modelului lui Hofstede

Cultura unei comunitati poate influenta serios nivelul spiritului întreprinzator. O comunitate care acorda cel mai înalt statut celor aflati în vârful organizatiilor ierarhice încurajeaza “ascendenta piramidala”, în timp ce acordarea celui mai înalt statut specializarii profesionale poate încuraja educatia specializata prematura. Ambele sunt daunatoare spiritului întreprinzator. Prima dicteaza ambitie fara inovatie (“leganatul barcii”), în timp ce a doua neglijeaza informatiile relevante generate în afara limitelor unei profesii. Acordarea unui statut înalt celui sau celei “pe cont propriu” duce mai probabil la încurajarea spiritului întreprinzator.

Se pare ca exista o inertie considerabila în oferta de întreprinzatori. Un

motiv ar fi: cultura afecteaza oferta, iar cultura însasi se modifica foarte lent. Spiritul întreprinzator este una din marile cai ale dezvoltarii economice si sociale. Studiile au demonstrat ca multi dintre întreprinzatorii cei mai de succes sunt fiii unor profesionisti sau întreprinzatori. Ei datoreaza mare parte a succesului, educatiei primite de la parinti si contactelor mostenite din familie. Astfel, în majoritatea societatilor, mobilitatea sociala este insuficienta pentru a putea schimba cultura întreprinzatoare numai datorita schimbarii originilor elitei întreprinzatoare. În orice caz, întreprinzatorii “pe cont propriu” adopta adeseori cultura elitei, neglijându-si interesele afacerii în beneficiul activitatilor sociale si politice si chiar îsi educa proprii copii întru urmarea unei cariere mai “respectabile”.

Yale Richmond în lucrarea sa din 1995, From Da to Yes: Understanding East Europeans, afirma ca România are “cultura cea mai confuza si mai instabila din Europa de Est”. Geografia si istoria, latinismul si ortodoxia determina diversitatea particularitatilor culturii române. Fiind pozitionata la intersectia dintre multiple influente culturale nationale, cultura româna în sine este dificil de descris. Totusi, Sebastian Vaduva încearca o evaluare a culturii române în termenii cadrului furnizat de Hofstede.

- Individualism/colectivism

De la perioada comunista în care gândirea românilor a fost fortata spre

colectivism, cultura româna de azi se deplaseaza spre individualism. Exista mai multe argumente în favoarea dezvoltarii individualismului în România: reorientarea spre cultura occidentala, tendinta vizibila în special în rândul noilor întreprinzatori români care se conformeaza Occidentului atât pe plan personal cât si profesional; aparitia proprietatii private, care motiveaza si solicita curaj si initiativa în domeniul economic; orientarea recent aparuta spre profit, acumulare de avere, putere si pozitie sociala înalta.

- Distanta fata de putere

Distanta fata de putere în mediul social, economic si cultural românesc a fost si va ramâne probabil ridicata, deoarece societatea româneasca este si astazi structurata ca o piramida bazata pe educatie, mediu familial si venit. Vârful piramidei continua sa fie visul tuturor românilor. În al doilea rând clasa de mijloc este aproape inexistenta. Absenta ei determina si mai mult cresterea distantei de putere între clasele sociale. Majoritatea averii pare sa se împarta între membrii unui procent mic din populatie. În al treilea rând, majoritatea institutiilor române este caracterizata înca de o structura ierarhica complexa - un numar mare de niveluri ierarhice.

- Masculinitate/feminitate

România a fost si ramâne o tara a carei cultura este orientata spre masculinitate. În cultura româna, barbatii iau deciziile importante si detin slujbele cu putere si autoritate într-o proportie mai mare decât femeile. România este tara unei societati patriarhale în care femeile, privite mai întâi de toate ca mame si sotii, primesc pozitii mai putin importante în afara caminului. De obicei, barbatii detin autoritatea în familie si resimt mult mai puternic responsabilitatea câstigarii veniturilor.