Analiza importanței funcțiilor managementului în organizarea întreprinderii

Subliniind importanta managementului ca resursa a dezvoltarii, literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului în conducere, stabilind faptul ca progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari, progresul în conducere si alti factori.

Procesul conducerii este reprezentat de ansamblul interventiile conducatorilor individuali sau colectivi, respectiv modul în care ei prevad, organizeaza, controleaza si regleaza activitatea unui colectiv în scopul obtinerii eficientei economice maxime.

Pornind de la Henri Fayol, care a identificat si analizat pentru prima data procesul de management definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul, si continuând cu cercetarile specialistilor americani care stabilesc ca functii ale conducerii formularea planurilor si exercitarea controalelor, structurarea sarcinilor si adoptarea deciziilor, comunicarea informatiilor critice, alocarea resurselor, solutionarea conflictelor, dirijarea schimbarilor, se poate observa o anumita omogenitate a acestor puncte de vedere.

În literatura româna de specialitate, pentru procesul de management s-au stabilit 5 functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control evaluarea.

Functia de previziune consta în ansamblul proceselor de munca prin care se determina principalele obiective ale firmei, precum si resursele si principalele mijloace pentru realizarea lor.

Rezultatele previzionate se împart în functie de orizontul de timp, gradul de detaliere si obligativitate în prognoze, planuri si programe.

Prognozele acopera un orizont de timp de minim 10 ani, au un caracter aproximativ si nu sunt obligatorii.

Planurile cuprind perioade între 5 ani si o luna si se refera la obiectivele fundamentale ale firmei si la principalele resurse necesare a fi mobilizate.

Programele au un orizont de timp redus, sunt foarte detaliate. Elementele cuprinse sunt obligatorii si aun grad ridicat de certitudine. S-a constatat o crestere a volumului actiunilor de previziune si o sporire a interdependentei în exercitarea previziunii la toate nivelurile vietii economico-sociale si necesitatea dezvoltarii si generalizarii gândirii statistice.

Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor. Cuprinde atât organizarea de ansamblu a societatii comerciale, cât si organizarea principalelor sale componente.

Prin intermediul acestei functii se armonizeaza resursele necesare desfasurarii în bune conditii a activitatii si se stabilesc raporturi optime între obiective si resurse.

În actualele conditii se impune cresterea interdependentei în exercitarea functiei de organizare la toate nivelele de conducere precum si dezvoltarea si generalizarea gândirii sistemice.

Functia de coordonare consta în ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale în cadrul previziunilor si sistemului organizatoric fiind de fapt o organizare în dinamica.

Pentru asigurarea unei coordonari eficiente este necesara existenta unei comunicari adecvate la toate nivelurile managementului firmei.

Functia de antrenare încorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor.

Scopul antrenarii are un caracter operational, iar fundamentul sau îl reprezinta motivarea, adica corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor stabilite.

Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si implicit a antrenarii pe baza starilor emotionale.

Pentru o antrenare eficienta este necesar ca procesul motivarii sa fie complex, diferentiat si gratuat.

Calitatea antrenarii conditioneaza concretizarea eficienta a functiilor de previziune, organizare si coordonare.

Functia de control evaluare este definita ca ansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele stabilite initial în vederea eliminarii diferentelor constatate si integrarii abaterilor pozitive .

Procesul de control-evaluare cuprinde masurarea realizarilor, compararea lor cu nivelul stabilit initial, determinarea cauzelor generatoare de abateri si efectuarea corecturilor ce se impun.

Aceasta functie trebuie sa aiba un caracter preventiv si corectiv.

Analiza functiilor de conducere evidentiaza o serie de caracteristici ale acestora si anume:

- sunt specifice în ansamblul lor cadrelor de conducere cu mentiunea faptului ca un conducator face parte atât din echipa de conducere, cât si din cea de executie;

- au caracter general - aplicându-se la toate tipurile de unitati, indiferent de profil;

- au continut si forme de manifestare diferite în functie de nivelul ierarhic;

- se realizeaza într-o pondere diferita în functie de nivelul ierarhic si autonomiei unitatii respective;

- se aplica într-o conceptie de sistem care se refera la interdependenta lor si la legatura unitatii cu alti parteneri de afaceri.

Studiind corelatia dintre timpul acordat executarii diferitelor atribute ale conducerii, s-a ajuns la concluzia ca, cu cât un conducator îsi rezerva mai mult timp previziunii si organizarii, are toate conditiile ca mecanismul de functionare a