Analiza importanței funcțiilor managementului în organizarea întreprinderii 2

In general, oamenii nu pot trai izolati, iar în domeniul economic, si nu numai, ei sunt "obligati" sa-si uneasca eforturile pentru ca numai împreuna îsi pot atinge atât obiectivele comune, cât si pe cele individuale. Caracterul social al muncii este, în acest caz, unul din factorii obiectivi care explica aparitia colectivelor, a întreprinderilor (organizatiilor) si, implicit, a conducerii - ca functie speciala în mecanismul de functionare a acestora.

„Desigur, managementul nu este ceva nou. Napoleon practica managementul când îsi desfasura armatele. Vechii egipteni practicau managementul când construiau piramide. Gradinarii care au construit vestitele Gradini Suspendate ale Babilonului nu sapau si sadeau la întâmplare, dupa cum le venea prima data în minte. Ei erau condusi dupa un plan.”

Conducerea a aparut o data cu munca în colectiv si este, în continuare, un proces ce evolueaza paralel cu adâncirea diviziunii muncii.

Abordarea interdependenta a functiilor managementului este determinat de caracterul sistemic al firmei, astfel încât orice deficienta de la nivelul conducerii se rasfrânge asupra eficientei activitatii agentului economic.

Aceasta abordare s-a impus datorita caracterului complementar al acestor functii, datorita multiplelor conexiuni dintre ele.

În cadrul întreprinderii, procesul de management variaza atât pe verticala sistemului de management, cât si la nivelul functiilor componente.

Analizata în ansamblu, evolutia procesului de management vazuta ca rezultanta a evolutiilor functiilor componente este ciclica, ondulatorie iar intensitatile maxime corespund încheierii si începerii principalelor subdiviziuni temporare folosite în previzionarea activitatii firmei. Literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului în conducere, stabilind faptul ca progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari, progresul în conducere si alti factori.

Procesul conducerii este reprezentat de ansamblul interventiile conducatorilor individuali sau colectivi, respectiv modul în care ei prevad, organizeaza, controleaza si regleaza activitatea unui colectiv în scopul obtinerii eficientei economice maxime.

Pornind de la Henri Fayol, care a identificat si analizat pentru prima data procesul de management definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul, si continuând cu cercetarile specialistilor americani care stabilesc ca functii ale conducerii formularea planurilor si exercitarea controalelor, structurarea sarcinilor si adoptarea deciziilor, comunicarea informatiilor critice, alocarea resurselor, solutionarea conflictelor, dirijarea schimbarilor, se poate observa o anumita omogenitate a acestor puncte de vedere.

Functia de previziune. Cuprinde un ansamblu de decizii si actiuni prin care se stabilesc obiectivele organizatiei si subdiviziunile ei se contureaza modalitatile de realizare acestei si se dimensioneaza resursele care trebuie sa fie angajate pentru realizarea lor.

Functia de previziune are trei tipuri de activitati:

- Prognozarea;

- Planificarea;

- Programarea;

Prognozarea – reprezinta evaluarea efectuata pe baza stiintifica a evolutiei viitoare a componentelor cantitative si calitative a unor domenii de activitate pentru o perioada delimitata prognoza se caracterizeaza prin:

- Domeniul de activitate la care se refera (functie de domenii pot fi social-economice, demografice, stiintei)

- Prin obiectul de referinta (prognoza deproductie, de consum, vânzatorilor, costurilor);

- Sfera de cuprindere (în functie de teritoriu pentru întreaga tara, regiune, continent);

- Orizontul de pales (prognoza pe termen lung 10-30 ani mediu 5 –10, scurt pâna la 5 ani);

Planificarea – reprezinta stabilirea si fundamentarea, pe baza cercetarilor efectuate, a obiectivelor si sarcinilor de realizare acestea precum si a resurselor necesare pentru o perioada determinata în vederea atingerii obiectivelor stabilite.

O planificare suficienta trebuie sa corespunda asa cerinte:

- Sa porneasca de la vârf;

- Sa fie organizata;

- Domeniul de planificare clar definit si riguros respectiv.

Planificarea presupune constientizarea si acceptarea schimbarilor;

Programarea – presupune defalcarea obiectivelor organizatiei în timp (în luni, decade, saptamâni) si-n spatiu (departament, sectii) precum si coordonarea activitatii ce concura la executarea programelor stabilite.

Programarea se realizeaza în trei etape:

- Elaborarea planului operativ al unitatii;

- Desfasurarea planului operativ pe unitati sub forma unor programe prin care se precizeaza sarcina fiecarei subunitati;

- Programarea determinata în cadrul subunitatilor pe grupe de marimi si locul de munca în functie de modul de organizare a procesului de productie, lucrarilor si sarcinilor pe termen scurt.

Functia de organizare – cuprinde ansamblu de activitati prin intermediul carora se stabilesc si se delimiteaza procese de munca fizica si intelectuala, componentele acestora si operatiuni, lucrari si gruparea lor pe compartimente în formatii de lucru, costul, etc. In cadrul acestei functii se inventeaza activitatea de natura economica, tehnica, s.a. care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor fixate.Aici se organizeaza si se ordoneaza pe grupe de activitati si se repartizeaza pe componente de grupe, formatii de munca si oameni.