Analizați principalele trăsături ale exercitării funcțiilor managementului în organizația școlară

În ultima perioadă, managementul învăţământului a dobândit o importanţă tot mai mare, atât în România, cât şi în societatea europeană, astfel rolul managementului şcolar a devenit o temă importantă de dezbatere la toate nivelurile. Domeniu prioritar al vieţii sociale, învățământul, de care depinde omul, pregătit prin studii, nu trebuie să aibă eşecuri. De aceea, conducerea și eficiența învățământului necesită o fundamentare științifică bazată pe știința managementului educațional.

Problematica managementului învățământului a devenit semnificativă în mediul social actual, în care toate aspectele educației încep cu calitatea, eficiența sistemelor și activităților educaționale. Problemele din managementul educațional se datorează în mare parte schimbărilor multiple și incapacității actorilor educaționali de a se adapta și accepta aceste schimbări. Urgența de a soluționa aceste probleme se conturează prin prisma intrării României pe piața muncii europene și cerințelor U.E. ca învățământul românesc să se integreze la standardele europene impuse. În dezvoltarea învățământului atât la nivel național cât și european întrebarea importantă este cea privind tipologia cadrului managerial care este adecvat acestui domeniu.

În sens larg, managementul este activitatea complexă de concepere, pregătire, organizare, coordonare și administrare a elementelor implicate în atingerea unor obiective. Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații (umane, materiale, de spațiu și de timp) în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea, finalitățile și responsabilitățile sale economice și sociale.

Mult timp restrâns doar la zona economică, termenul și-a extins în ultimele decenii aplicabilitatea și în alte domenii, printre care și cel al educației și învățământului în care se regăseşte cu toate elementele, dimensiunile şi funcţiile pe care le îndeplineşte în oricare altă sferă sau domeniu, având însă particularităţile sale, determinate de specificul activităţii didactice. Prin urmare, managementul educaţional se referă la teoria şi practica managementului general, aplicate sistemului şi procesului de învăţământ, organizaţiilor şcolare şi claselor de elevi.

Capitolul I. Managementul în organizația școlară

Managementul educației reprezintă pe de o parte o metodologie de abordare globală, optimă, strategică a activității de educație, iar pe de altă parte un model de conducere a unității de bază a sistemului de învățământ.

Activitatea de management în organizația școlară, privită ca activitate psiho-socială specifică de conducere superioară, globală, optimă, strategicaă, poate fi proiectataă și realizată la toate nivele de funcționare:

- nivelul de vârf (M.E.C.);

- nivelul intermediar (inspectoratele școlare teritoriale);

- nivelul de bază (unități de învățământ: școala, universitatea), managementul organizației școlare și managementul universitar;

- nivelul clasei, managementul clasei de elevi;

Activitatea de conducere globală, optimă, strategică a sistemului de învățământ se realizează prin acțiuni principale, precum: informarea managerială, evaluarea managerială și comunicarea managerială.

Funcțiile managementului pedagogic evidențiază contribuțiile conducerii organizației școalare la îndeplinirea obiectivelor sistemului de învățământ. Funcțiile angajează toate acțiunile manageriale: informarea, evaluarea, comunicarea și toate operațiile de control necesare pentru măsurarea cantitativă și aprecierea calitativă a sistemului de învățământ în termeni de diagnoză și prognoză, finalizate în decizia pedagogică.

Managementul educațional se referă la totalitatea activităților de conducere organizațională din învățământ și la toate nivelurile:

- clasa (de către profesori, cadrele didactice);

- școala (de către directori și consilii de conducere);

- sistem de învățământ în plan regional sau teritorial (inspectorate școlare județene)

- național (managerii din ministerul de resort) ;

În această viziune, educația este un fel de companie condusă de unul sau mai mulți manageri. Date fiind însă finalitățile sistemului de învățământ, complexitatea procesului educațional, varietatea și amploarea resurselor implicate și specificitatea produsului final care nu este unul concret și palpabil, managementul educațional are un specific aparte pronunțat, evidențiat, în principal, prin ceea ce teoreticienii numesc componenta umană a procesului și o plasează în centrul și la baza organizației școlare. Drept consecință, managementul educațional trebuie să fie într-o mai mare măsură artă decât știință, pentru că nu este numai un serviciu oferit oamenilor (ca subiecți exteriori ai procesului), ci pătrunde în ființa lor internă, provocând o schimbare a ființei lor psiho-intelectuale.

Managementul organizației școlare este ”ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate sau o anumită colectivitate. El cuprinde un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente), la standarde de calitate şi eficienţă cât mai înalte.” (Ioan Jinga)

Managementul organizației școlare se manifestă la diferite niveluri:

- macro, managementul sistemului de învăţământ şi al procesului de învăţământ, pe ţări şi pe niveluri: european, naţional, local;

- intermediar, managementul organizaţiilor şcolare, care se referă la coordonarea structurilor educaționale de către managerii de vârf din învăţământ, de la ministru la director de şcoală;

- micro, managementul claselor de elevi care analizează modurile de organizare a lecţiilor şi a claselor de către managerii operaţionali din învăţământ (profesorii).

Problematica managementului educațional are o semnificație deosebită în contextual societății moderne constituită dintr-un ansamblu de organizaţii care reglementează sau facilitează aproape toate aspectele existenţei umane. În acest context, este tot mai larg acceptată ideea că școala trebuie analizată ca un tip complex de organizație, un sistem cu un set de obiective proprii, cu o anume distribuire a puterii și autorității, cu funcții și responsabilități specifice, format din părţi integrate necesare care-i permit să funcționeze în încercarea de a-și îndeplini obiectivele.