Aspecte privind Sistemul de Managementul Resurselor Umane

1. Notiunea de management

Termenul “management” (din lat. manum agere = „a conduce cu mâna“) a fost definit de către Mary Follet prin expresia "arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni".

Termenul desemnează:

funcțional

• activitate, o acțiune respectiv un proces (exemple: Managementul proiectului, Managementul timpului, Management personal, Managementul comenzilor, Managementul configurației, Managementul cunoștințelor,Managementul schimbarii)

• totalitatea acțiunilor obișnuite de conducere sau administrare a organizațiilor

instituțional

• grupă de persoane cu preocupări predominante pentru acțiuni organizatorice sau de conducere

• agenți ai sportivilor sau artiștilor.

Majoritatea teoreticienilor în management găsesc începuturile managementului la Frederic Taylor și la Henry Fayol, alții consideră ca au existat și înaintea acestora specialiști și practicieni care au pus în evidența elemente manageriale (R.Owen, Ch. Bobbage, etc). Sunt cercetători care împing istoria perceptelor manageriale până în Antichitate.

2. Managementul resurselor umane

Rolul primordial al resurselor umane la scara intregii societati se regaseste si la nivelul organizatiei, fapt recunoscut si argumentat de numerosi oameni de stiinta din diferite tari si de practica manageriala a firmelor competitive pe plan national. Unii specialisti abordeaza resursa umana drept capital uman al organizatiei. In cadrul managementului resurselor umane, oamenii reprezinta, alaturi de informatii, principalele materii prime. Asadar, este absolute firesc sa fie abordate in mod special de sine statator, asigurand o tratare sistemica a ansamblului problematicii manageriale.

Data fiind importanta si specificul lor deosebite, resursele umane fac si obiectul de studiu ale unei subramuri de baza a managementului – managementul resurselor umane.

Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor.

Pe măsură ce organizaţiile se dezvoltă au de a face cu o serie de aspecte esenţiale ale managementului resurselor umane. Managerii creează un plan de atragere şi reţinere a persoanelor cu abilităţile de care are nevoie organizaţia. Implementarea planului presupune recrutarea, selecţia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite şi evaluarea permanentă a performanţelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele organizaţionale. Aceste activităţi reprezintă componentele managementului resurselor umane.

Planul de resurse umane este creat în acord cu planul strategic al organizaţiei. Pe măsură ce organizaţia identifică oportunităţile de dezvoltare disponibile, este necesară corelarea lor cu abilităţile de care va fi nevoie pentru acoperirea lor. Recrutarea, instruirea şi programele de recompensare sunt create în vederea atragerii, dezvoltării şi păstrării oamenilor cu abilităţile necesare.

Dezvoltarea resurselor umane implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie în organizaţie. Problema constă în recunoaşterea tipului de instruire de care angajaţii au nevoie. Toate deciziile de instruire trebuie să ţină cont de

motivarea angajatului supus formării. Există un număr de tehnici de instruire şi elemente necesare pentru ca un program de instruire să fie eficient.

În evaluarea performanţelor este importantă atât evaluarea comportamentelor considerate adecvate, cât şi a celor neadecvate, precum şi acordarea echitabilă a recompenselor.

Pentru asigurarea unor relaţii benefice între conducere şi angajaţi se desfăşoară o serie de activităţi cum sunt gestionarea conflictelor, consolidarea relaţiilor cu sindicatele sau reprezentanţii angajaţilor şi consilierea angajaţilor. Pe măsură ce îşi dezvoltă dimensiunile, orice organizaţie se confruntă cu probleme legate de nevoia de resurse umane.

Dacă organizaţia este în creştere, trebuie stabilite metode de găsire şi angajare de oameni care să posede abilităţile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a resurselor umane. Analizându-se proiectele şi tendinţele viitoare ale organizaţiei, se estimează numărul de oameni de care este nevoie şi tipul de abilităţi şi competenţe pe care le solicită eventualele posturi vacante. O parte a acestui proces o reprezintă succesiunea managerială, adică determinarea numărului de manageri care se vor pensiona şi a măsurii în care organizaţia dispune de oameni talentaţi care să-i înlocuiască.

După dezvoltarea unui plan de resurse umane, trebuie urmaţi un număr de paşi necesari implementării planului. Prima parte esenţială a implementării este determinarea numărului de oameni cu anumite abilităţi de care este nevoie la un anumit moment. Următorul pas îl constituie recrutarea o procedură folosită pentru atragerea oamenilor calificaţi să candideze pentru posturile libere din cadrul organizaţiei. După ce oamenii au fost atraşi să solicite postul, este folosită procedura de selecţie pentru stabilirea persoanelor care vor îndeplini efectiv sarcinile în organizaţie şi care vor fi angajaţi.