Calitatea vieții în municipiul Oradea

I. PRINCIPII METODOLOGICE DE STUDIERE A CALITATII VIETII

1.1. Calitatea vietii – concepte si abordari teoretico - metodologice

Conceptul calitatea vietii, reprezinta o etapa calitativ noua in evolutia conceptiilor sociologice si economice a reprezentarilor despre bunastare.Ideea de bunastare intr-o economie de piata, de fapt, isi are originea in lucrarile lui Adam Smith,care cu doua secole in urma afirma ca in virtutea principiului „mainii invizibile” a economiei de piata, cei ce isi urmaresc propriul interes intr-o economie competitiva promoveaza, de fapt,bunastarea populatiei. Datorita interventiei „mainii invizibile”, dificultatile si dezordinea dintr-o economie competitiva devin o forta potentiala pentru cresterea venitului si standardului de viata.

Geneza conceptului calitatea vietii a pornit de la constatarea faptului ca abundenta materiala, a resurselor, nu reprezinta o conditie singulara pentru ca oamenii sa fie multumiti de viata lor si ca dezvoltarea de tip industrial are si consecinte negative. La baza preocuparii a stat insa si constituirea premiselor unei evaluari globale a problemelor de viata ale oamenilor. Desi un concept nou, calitatea vietii a aparut de la inceput destul de clar in mintea oamenilor, intrucat relua o idee veche si extrem de populara, aceea a fericirii.Paradigma calitatii vietii nu a fost si nu este una limitat sociologica, ea fiind mai curand una interdisciplinara. Desi sociologii au avut contributii importante in realizarea studiilor de calitatea vietii, prin definirea conceptului si a paradigmei de abordare, precum si prin realizarea de cercetari empirice in domeniu, ei nu au fost singurii. Pe langa sociologi, sunt interesati de cercetarea calitatii vietii psihologii, economistii, ecologii, medicii, demografii, antropologii, precum si specialisti in domeniul tehnicii si al stiintelor umane. Acest tip de abordare si de interes cvasigeneral are si un efect pervers: abordarea de catre unii specialisti doar a unor aspecte limitate ale calitatii vietii, in acord cu interesele disciplinare ale cercetarilor.

Constituirea noii paradigme a presupus contributia multor discipline, in special a economiei. Acest fapt a avut loc in deceniile sase si sapte ale secolului al XX-lea. In lucrarea The New Industrial State (aparuta in 1967 ca o continuare a alteia din 1958, in care se evoca deja ideea de calitate a vietii), J. Galbraith scrie, in legatura cu necesitatea emanciparii omului de dominatia scopurilor economice, pentru a nu permite acestora detinerea unui monopol neadecvat asupra vietii in detrimentul altor scopuri mai valoroase: “ceea ce conteaza nu este cantitatea bunurilor noastre,

ci calitatea vietii”. Desi Galbraith nu este intemeietorul studiilor de calitate a vietii

si economice a reprezentarilor despre bunastare; meritul lui si al altor

economisti este acela ca, cerand eliminarea dominatiei economicului asupra vietii omului, s-a creat o “bresa” in teoria economica a statului postindustrial. Ideea va fi sustinuta de Galbraith mai tarziu, in 1996, in lucrarea The Good Society - The Human Agenda (traducerea romaneasca (1997) - “Societatea perfecta - la ordinea zilei binele omului”).

Intre timp, conceptul evaluativ de “calitate a vietii” s-a conturat pe deplin, desi prima aparitie intr-un dictionar, semnalata de A. Szalay (1980), s-a produs numai in 1979, ca termen in Sociological Abstracts. Aceasta informatie este intarita prin reluarea ei ulterioara in alte publicatii, precum: studiul Quality of Life Research and Sociology, publicat de K. Schuessle si G. Fisher in Annual Review of Sociology, nr. 11/1985. Acesti autori considera ca este de asteptat

ca, pe viitor, sa sporeasca interesul sociologilor pentru studierea calitatii vietii, tema fiind rar prezenta la acea vreme in revistele consacrate de sociologie, desi aparusera deja multe carti dedicate ei. La randul sau Kyriakos S. Markides, in Encyclopedia of Sociology, ed. Borgatta si M. Borgatta (1992), crediteaza afirmatiile respective, incluzandu-le in ampla prezentare a conceptului de “calitate a vietii”.

Studiile propriu-zise de cercetare a calitatii vietii au aparut relativ tarziu in istoria

cercetarilor sociale, plasandu-se temporal in prima jumatate a deceniului al VII-lea al secolului XX. Desi sociologul american C.W. Mills propusese calitatea vietii ca obiectiv general al cercetarii sociologice inca de la sfarsitul anilor ‘50, termenul ca atare a fost utilizat anterior perioadei mentionate, el fiind mai curand un “concept umbra” in sociologie. Conceptul de calitate a vietii a fost lansat mai intai in SUA, preluat cu rapiditate de catre europeni “si nu numai, datorita atractivitatii sale, ca sintagma cu valoare evaluativa asupra vietii umane, la nivel individual, comunitar, de grup, societal si planetar”. Profesorul roman I. Marginean intr-un capitol special dedicat inceputurilor si semnificatiei cercetarilor de calitate a vietii argumenteaza ca prin conceptul de calitate a vietii se intra intr-o noua sfera de cercetare, fiind vorba “despre ceva nou, nu atat prin obiectul de cercetare, cat prin continutul relevat printr-o paradigma specifica de abordare, una care, fara sa se conformeze simtului comun asupra ideii de calitate, implica evaluarea (autoevaluarea) de catre populatie a propriei sale vieti, prin marcarea unor

diferente de grad, de ordin de marime. Acest fapt permite efectuarea de comparatii intre calitatea vietii unor comunitati sau ale aceleiasi comunitati la momente diferite de timp”.

I. Marginean vorbeste despre calitatea vietii ca avand caracteristicile unui fapt social total, pentru ca include in sfera sa intreaga societate si functionarea ei, institutiile si comportamentele umane, viata individuala si colectiva in datele ei obiective si subiective.

Creatorul termenului, M. Mauss, considera ca studiul faptelor sociale totale sau generale

“are mai ales avantajul realitatii. Putem observa insesi faptele sociale concrete, asa cum sunt ele”. Numai asa putem cerceta societatile in starea lor dinamica, “esentialul, miscareaintregului, aspectul viu, clipa fugitiva in care societatea si oamenii ei iau cunostinta sentimentala despre ei insisi si despre statutul lor in raport cu ceilalti. In aceasta observare concreta a vietii sociale exista mijlocul de a descoperi noi fapte pe care abia acum incepem sa le intrezarim. Dupa parerea noastra, adauga Mauss, nimic nu poate fi mai rodnic si mai urgent decat studierea unor

asemenea fapte sociale”.