Caracterizarea și managementul a două deșeuri, rezultate din procesul de elaborare a pulberii de oțel, în vederea valorificării acestora

1. Introducere

Dezvoltarea urbanistică şi industrială tot mai rapidă şi odată cu acestea creşterea populaţiei, ridicarea nivelului de civilizaţie şi asigurarea nevoilor de consum, din ce în ce mai mari, conduc la apariţia mai multor forme de poluare.

Prin deşeu se înţelege orice material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care este neutilizabil pentru realizarea produsului respectiv [1-3].

Tehnologia avansată consumă uriaşe cantităţi de materiale generând cantităţi din ce în ce mai mari de deşeuri solide, lichide sau gazoase, ce provin, mai ales, din industrie: industria de celuloză şi hârtie, industria produselor din lemn, industria textilă, industria petrochimică, industria chimică, industria materialelor de construcţii, industria constructoare de maşini etc.

2. Deşeuri industriale anorganice

2.1. Sursele de producere a deşeurilor industriale

Deşeurile feroase, în majoritate, provin din industria siderurgică, de la elaborarea fontei şi oţelului, din ramuri industriale în care produsele siderurgice sunt prelucrate (industria constructoare de maşini) sau utilizate ca atare (în construcţii, căi ferate etc.) şi din recuperarea părţii feroase de la mijloacele fixe casate.

Deşeurile feroase din industria siderurgică pot fi sub formă de pulbere, provenită de la instalaţiile de tratare a gazelor evacuate din procesele tehnologice siderurgice, şi de bucăţi, rezultate din procesele de elaborare a fontei şi oţelului [1, 2, 5].

Deşeurile neferoase au ca surse de proveninţă deşeurile rezultate din: mijloacele fixe şi materiale casate, piese sau subansamble de la mijloacele fixe casate sau scoase din uz, materiale colectate direct de la populaţie, aşchii metalice neferoase [1, 2] etc.

2.2. Clasificarea deşeurilor industriale

Din activităţile industriale rezultă o gamă largă de deşeuri, care se încadrează atât în categoria deşeurilor valorificabile (deşeuri de metale feroase şi neferoase, baterii uzate, sticlă, hârtie etc.), cât şi în categoria deşeurilor depozitabile (nisipuri de turnătorie, şlamuri minerale sau organice, nămoluri de galvanizare, gudroane, resturi de vopsele şi uleiuri). În funcţie de natura deşeurilor depozitele [5 - 7] pot fi:

- depozite de deşeuri periculoase (ex. deşeuri din industria extractivă a petrolului, deşeuri din spitale, deşeuri radioactive, deşeuri din industria chimică: solvenţi, substanţe organice etc.);

- depozite de deşeuri nepericuloase (ex. deşeuri municipale etc.);

Deşeurile periculoase stabile, nereactive, granulare, cum sunt cele solidificate, vitrificate (ex. zgurile din industria metalurgică etc.) sunt încadrate în categoria deşeurilor nepericuloase.

- depozite de deşeuri inerte (ex. beton, cărămizi, ţigle, sticlă, materiale ceramice etc.). Pentru a se asigura o dezvoltare durabilă a mediului, trebuie să se stabilească un echilibru între volumul de deşeu şi mediul ambiant prin producerea de deşeuri în cantitate cât mai mică, prin recuperarea şi valorificarea deşeurilor şi prin tratarea corespunzătoare a deşeurilor care nu mai pot fi valorificate.

2.3. Valorificarea deşeurilor industriale

Pentru industrie, problema gestionării deşeurilor prin valorificare (recuperare şi reciclare) reprezintă o prioritate ecologică şi economică [1, 2, 4, 8, 9].

Recuperarea include activităţile de colectare, transport, stocare, selecţionare şi prelucrare a anumitor deşeuri; aceste deşeuri pot fi reintroduse într-un flux tehnologic prin reciclare internă şi/sau externă.

Reciclarea internă (directă) constă în reintroducerea deşeurilor industriale recuperate în acelaşi flux tehnologic care le-a produs, iar reciclarea externă (reutilizare) reprezintă activitatea industrială de reintroducere a deşeului recuperat într-un flux tehnologic total diferit de cel în care s-a produs.

Deşeurile conţin substanţe generate de activitatea industrială în care se produc, iar eliminare acestor deşeuri din ciclul productiv se realizează printr-o valorificare adecvată: prin recuperare şi/sau depozitare în vederea reciclării şi prin stabilizare/solidificare în vederea stocării în depozitele de deşeuri.