Centre de Putere pe Piețele Financiare Internaționale

Conceptul de piaţă financiară internaţională este o expresie îndelung dezbătută de economişti, rezultând numeroase definiţii, iar ca exemplu selectăm următoarele:

Conform Dicţionarului de economie, piaţa financiară internaţională este locul de întâlnire dintre nevoile de resurse băneşti ale întreprinzătorilor, ale producătorilor din ţări diferite şi disponibilităţile băneşti ale populaţiei, ale menajelor la nivel mondial

„Piaţa financiară internaţională sau piaţa capitalului cuprinde ansamblul tranzacţiilor care au drept obiectiv mobilizarea şi plasarea fondurilor financiare disponibile şi necesare pe plan internaţional, precum şi instituţiile legate de derularea acestora”

De asemenea piaţa financiară internaţională este definită ca „ansamblul relaţiilor care iau naştere între persoane fizice şi juridice având rezidenţa sau sediul fiscal în ţări diferite în procesul atragerii şi plasării fondurilor financiare, precum şi instituţiile şi reglementările legate de derularea acestor tranzacţii”

Indiferent de definiţie, ideea de piaţa financiară internaţională implică antrenarea şi alocarea resurselor financiare la nivel mondial.

Un rol important pe piaţa financiară internaţională îl au centrele financiare internaţionale ce asigură mobilizarea şi plasarea capitaluilor la nivel mondial.

Dicţionarul economic defineşte centrele financiare internaţionale ca fiind acel „complex de bănci, societăţi de asigurări, case de schimb valutar, întreprinderi pentru comercializarea aurului şi altor metale preţioase, etc., care activează în aceeaşi zonă sau oraş, şi care întreţin relaţii cu instituţii corespondente din străinătate în materie de decontări internaţionale, schimb valutar internaţional, acordări şi primiri de credite la scară internaţională, operaţiuni de arbitraj”

Teoretic vorbind, orice centru financiar naţional, dat fiind un anumit grad de dezvoltare, ar putea funcţiona ca şi centru financiar internaţional. Dar în practică, este larg acceptată ideea că un centru financiar poate căpăta dimensiunea internaţională numai dacă îndeplineşte anumite condiţii :

1. stabilitate politică;

2. intervenţia guvernului să fie minimă;

3. infrastructură legală dezvoltată;

4. să ofere o gamă largă de produse financiare pentru a putea satisface nevoile de capital pe termen lung ale marilor firme;

5. să concentreze un număr mare de instituţii bancare şi financiare, inclusiv o bursă de valori şi mărfuri pentru a da posibilitatea efectuării unui volum ridicat şi diversificat de tranzacţii;

6. prezenţa unui număr mare de bănci şi alte instituţii financiare internaţionale prin care piaţa respectivă este conectată direct cu alte pieţe financiare ale lumii;

7. existenţa unor largi reţele de activităţi adiacente de asigurări, garanţii, intermedieri etc. Pentru a lărgi gama serviciilor oferite clienţilor şi prin aceasta susţin tranzacţiile financiare propriu-zise;

8. prezenţa unor resurse umane ce dispun de competenţe profesionale deosebite, ce pot efectua tranzacţii financiare complexe.

În cele ce urmează vom prezenta câteva detalii despre principalele centre financiare la nivelul fiecărui continent.

EUROPA

Conform celor mai recente statistici efectuate de Indicele de Centre Financiare Globale în septembrie anul curent, principalele pieţe financiare europene se află în Londra, Zurich, Geneva, Frankfurt. Ele evoluează în strânsă interdependenţă şi sunt aliate la alte centre de mai mică importanţă precum Paris, Dublin, Amsterdam, Bruxelles, Copenhaga, Düsseldorf, Hamburg, Luxemburg, Madrid, Milano, Oslo, Roma şi Stockholm.

În prezent piaţa financiară internaţională a Londrei este una specializată şi oferă o gamă de servicii pretinse de întreprinderi, bănci, investitori instituţionali şi diverse instituţii financiare, şi se compune din: London Stock Exchange; Piaţa schimburilor; Piaţa obligaţiunilor internaţionale; Piaţa materiilor prime; Pieţele derivate pe instrumente financiare; Piaţa eurodevizelor şi eurocreditelor; Piaţa asigurărilor.

În ciuda concurenţei crescute a New York-ului , Londra rămâne de departe cea mai importantă piaţă de schimb din lume, datorită volumului de tranzacţii desfăşurate şi a numărului participanţilor În acelaşi timp bursele europene continentale se caracterizează prin faptul că au o pondere mai redusă în circuitul financiar global, ele deţinând numai 17,5% din volumul capitalizării pe plan mondial (însumând 28% dacă includem şi Marea Britanie).

În ultimii ani, bursele europene au cunoscut un dinamism relativ ridicat, dar diferenţiat, astfel unele dintre ele au tins să se detaşeze în lideri continentali şi să concureze cu statutul Londrei; este cazul, în speţă, al burselor din Germania şi cu un pas în urmă, Franţa. De exemplu, deverul lunar pentru acţiuni a ajuns în octombrie 1991- la 53 miliarde $ în Germania, faţă de 56 mld în Marea Britanie, Franţa ocupând locul 3 cu 19,5 mld, fiind urmată la distanţă de Elveţia cu 6,4 miliarde