Cererea și oferta de capital

Cererea si oferta de capital

CAP I CEREREA DE CAPITAL

Cererea de capital defineste ansamblul nevoilor de capital ale agentilor economici la un moment dat sau intr-o anumita perioada de timp, avand in vedere si nivelul dobanzii pe care sunt dispusi sa o suporte solicitantii de capital. Piata respectiva include capitalul social pentru investitii, resursele suplimentare necesare functionarii normale a capitalului imprumutat, mijloacele necesare pentru formarea de rezerve.

Cererea de capital este manifestata de organisme publice sau priovate care doresc sa identifice surse de finantare la un cost cat mai avantajos.Pe piata primara,cererea de capital provine din industriale si comerciale,institutii financiar-bancare si de asigurari, organe ale administratiei publice centrale si locale.Pe piata secundara,exponentii cererii de fonduri sunt detinatorii de titluri,persoane fizice sau juridice,care doresc transformarea acestora in lichiditati inainte ca aceasta sa produca venituri(dividende,dobanzi).

Din punct de vedere al periodicitatii cererea de capital imbraca 2 forme:

- cerere structurala - se manifesta continuu

- cerere conjunctuala - apare doar in anumite momente de regula provocata de anumite evenimente(exemplu emitenti care au legatura cu protectia mediului).

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza prin :

• Finantare directa - prin concentrarea la banci a disponibilitatilor banesti si utilizarea acestora pentru creditarea utilizatorilor de fonduri.

• Finantare indirecta - prin emisiune de titluri financiare de catre utilizatoriii de fonduri pe piata financiara.

Cererea de capital poate fi:

• Cerere structurala - determinata de nevoia finantarii unor actiuni economice in diverse domenii de activitate - achizitii de bunuri, finantarea de programe de dezvoltare, constituirea si majorarea fondurilor financiare ale diverselor organisme si institutii financiar-bancare nationale si internationale

a) Cerere conjuncturala este efectul insuficienţei sau indisponibilităţii resurselor interne, restricţiilor excesive în acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul bugetar şi de cel al balanţei de plăţi externe. Cererea este perturbată de factori cum sunt: fluctuaţia preţurilor, creşterea ratei dobânzii, nerambursarea la termen a împrumuturilor.

Exponenţii cererii sunt debitori pe piaţa financiară. Aceştia pot fi grupaţi astfel:

a) după activitatea desfăşurată:

- guverne şi colectivităţi publice locale;

- societăţi comerciale publice şi private fără profil financiar;

- bănci comerciale şi alte instituţii bancare;

- autorităţi monetare etc.

b) după scopul urmărit:

- finanţarea industriei şi gospodăriei comunale;

- petrol şi gaze naturale;

- transport şi servicii publice;

- bănci şi finanţe;

- organizaţii internaţionale;

- scopuri generale.

Structura cererii a suferit importante modificări sub influenţa unor factori care au pus la îndoială soliditatea unor împrumuturi acordate anterior şi solvabilitatea unor debitori.

Ca urmare cererea unor ţări în curs de dezvoltare afectate în mod deosebit de majorarea preţului la resurse energetice a fost primită cu reticenţă, concomitent cu aprecierea necesităţii împrumuturilor acordate pentru evitarea riscului de neplată.