Comparație între convenția ONU cu privire la drepturile copilului și legea 272 din 21-06-2004

Omul are anumite drepturi naturale, considerate inalienabile: dreptul la viata, la libertate si la proprietate. Rolul guvernelor e acela de a proteja aceste drepturi iar daca nu o fac, ele isi pierd legitimitatea si trebuie inlaturate. Odata cu dezvoltarea omenirii, s-a dezvoltat si un cadru legislativ, care sa le asigure indivizilor o buna dezvoltare in societate.

Pentru ca drepturile negative (la viata, libertate, proprietate) sa fie indeplinite, interventia statului trebuie sa fie minima, rolul statului fiind doar acela de a asigura aceste drepturi. Dupa al 2-lea razboi mondial au aparut drepturile pozitive si vizau dreptul: la ingrijire medicala, la educatie, la viata, la un concediu. Si pentru ca toate aceste drepturi sa fie realizate, statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor.

Astfel a aparut si CONVENTIA ONU, care este un acord, intre mai multe state, ce reglementeaza anumite drepturi universale ale omului. Una din sfera spre care si-a manifestat aceasta lege interesul, vizeaza si protectia copilului. O problema destul de grava pentru toate statele. “Conventia ONU cu privire la drepturile copilului” incerca sa clarifce care ese situatia unui copil? Ce drepturi are acesta? Si pana unde poate merge influenta parintilor in viata propriilor copii?

Romania este cunoscut ca fiind un stat cu reale dificultati in protectia si promovarea dreptului copilului. De aceea, statul, incearca din greu sa lucreze la acest capitol. Atfel a aparut Legea 272 din 21/06/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Aceasta lege adapteaza Conventia ONU in contextul Romaniei. Diferetele dintre cele doua sunt evidente dar in esenta, ele au acelasi scop: protectia copilului.

Conventia a aparut in urma cu 17 ani, mai exact la 20 noiembrie 1989, in schimb Legea 272 are o vechime de doar 2 ani. Cu toate acestea se poate spune cu usurinta ca este cea mai buna lege de pana acum in acest domeniu. Legea 272 este de fapt o aplicare a ceea ce se stipuleaza in Conventie. Este mult mai exacta si mai explicita, din acest motiv, si ca intindere este mult mai mare decat Conventia care are 54 de articole iar legea are 148.

O alta diferente evidenta intre cele doua este si scara de aplicabilitate. Conventia are o scara de aplicabilitate mult mai larga fiind la nivel interntional, se aplica pentru toate statele parti pe cand Legea are o scara de aplicabilitate mult mai restransa, folosindu-se doar pe plan national, in Romania. Pana si modul in care debuteaza cele doua legi este diferit. Daca, Conventia stabileste inca de la inceput beneficiarii ei, minorii, mai concretizeaza si termenul de copil(Toate persoanele sub 18 ani cu exceptia cazului in care prin lege este atins la o varsta inferioara). In schimb, Legea, inca din primul articol, prezinta provenienta, originea ei si nu beneficiarii :