Concepte privind Dezvoltarea Durabilă

In sens global, dezvoltarea durabila este un proces de schimbare, in care exploatarea resurselor, dirijarea investitiilor, orientarea dezvoltarilor tehnologice si schimbarile institutionale sunt toate in armonie si maresc atat capacitatile curente cat si pe cele viitoare de a satisface necesitatile si aspiratiile umane.

Conceptul de dezvoltare durabila a fost adoptat in 1987 de catre Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED) ca urmare a Raportului Brundtland. In mod frecvent, dezvoltarea durabila semnifica dezvoltarea care satisface necesitatile prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati. Aceasta acceptiune are ca element central omul si se bazeaza pe conceptul echitatii intre generatii.

Cu toate acestea, definitia dezvoltarii durabile nu detaliaza rolul eticii in comportamentul uman pentru prelungirea existentei pe planeta. De asemenea nu apare importanta tuturor componentelor in ecosistemul global. Importanta si in acelasi timp obligatorie este nevoia de a gasi solutii pe termen lung care sa garanteze continuitatea existentei umane si bunastarea.

Conceptul de dezvoltare durabila poate fi caracterizat din mai multe puncte de vedere, prin urmatoarele elemente :

- economic : eficienta, crestere, stabilitate;

- social : nivel de trai, dialog social si delegarea responsabilitatilor, protejarea culturii/patrimoniului;

- ecologic : biodiversitate/ rezistenta sistemelor, resurse naturale, evitarea poluarii.

Aceasta abordare este denumita si bio- geo- fizica.

Incepand cu 1990, ONU a definit principalele principii si probleme legate de mediul inconjurator si dezvoltarea durabila, care au stat la baza discutiilor din cadrul Conferintei privind Mediul si Dezvoltarea (UNCED), de la Rio de Janeiro, 1992.

Conceptul de dezvoltare durabila a luat nastere acum 30 de ani, ca raspuns la aparitia problemelor de mediu si a crizei resurselor naturale, in special a celor legate de energie. Practic, Conferinta privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul in care se recunoaste ca activitatile umane contribuie la deteriorarea mediului inconjurator, ceea ce pune pericol viitorul Planetei.

Cativa ani mai tarziu, in 1983, isi incepea activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (WCED), dupa o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite.

In 1985 era descoperita gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii si, prin Conventia de la Viena a inceput cautarea unor solutii pentru reducerea consumului de substante care dauneaza stratului protector de ozon care inconjoara Planeta.

In 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobal, in cadrul Raportului WCED de la Brundtland a fost formulata cea mai citata definitie a dezvoltarii durabile: “Dezvoltarea durabila este cea care urmareste nevoile prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface nevoile lor”.

Termenul de dezvoltare durabila a inceput sa devina, insa, foarte cunoscut abia dupa Conferinta privind mediul si dezvoltarea, organizata de Natiunile Unite la Rio de Janeiro in vara lui 1992, cunoscuta sub numele de “Summit-ul Pamantului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor conventii referitoare la schimbarile de clima (reducerea