Conceptul de logistică - definiție, istoria și etapele dezvoltării

Introducere

În momentul actual, logistica reprezintă o modalitate de creștere a competivității și de poziționare pe piață. Pe plan mondial se consideră că logistica a ajuns una dintre ariile esențiale ale activității organizației.

Mutațiile de natură practică și conceptuală s-au concretizat în reorientarea treptată de la focalizarea pe distribuția fizică, de la stadiul de sumă a operațiunilor de distribuție fizică desfășurate în mod separat, de diferite compartimente ale organizației, la analiza întregului sistem logistic. În prezent, succesul unei companii este datoratnoilor principii de marketing și management.

Aceasta e singura cale prin care o întreprindere poate spera să pătrundă și să se mențină pe piațanațională sau internațională, ambele, fără deosebire, puternic concurențiale.

Logistica începe să aibă un rol tot mai important în operațiunile firmelor, fiind într-o permanentă legătură cu producția,marketingul, vânzarea și tratarea clienților. Prin structurarea unei activități logistice productive, această funcțieva putea contribui real la creșterea rentabilității firmei. Tot mai mulți practicieni și mentori în domeniul conceptual afirmă că logistica este o sursă reală de avantaj competitiv. Prin reevaluarea strategiei de servicii logistice în privința clienților, organizația are posibilitatea de a satisface într-o mai mare masură așteptările colaboratorilor de afaceri sau exigențele piețelor vizate, având loc o diferențiere față de oferta concurenților.

Distribuția mărfurilor, parte importantă a activității economice, a dobândit destul de recent statutul de funcție fundamentală a organizației. Din ce în mai mulți practicieni și mentori ai domeniului conceptual sunt de părere că logistica reprezintă o sursă de avantaj competitiv, fiind o componentă de bază a organizației.

1. Conceptul de logistică - istoric și evoluție

Termenul de „logistică” este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii, însă în alte domenii logistica există de multă vreme.

Evoluția care a avut loc la nivelul abordării teoretice și practice a circulației fizice de materii prime, materiale, produse semifinite și finite au făcut posibilă apariția unor noi termeni, cum ar fi: distribuția fizică, logistica, managementul materialelor, managementul logistic și managementul lanțului de aprovizionare-livrare. Adesea, aceste denumiri sunt considerate sinonime, fiind utilizate pentru a defini aproximativ același domeniu: logistica.

Acești termeni sunt considerati interschimbabili de către unii autori. Alți specialiști în acest domeniu acordă o importanță diferită fiecărui concept enumerat și consideră că nu s-ar putea expuneo definiție unică, perfectă, care săfie aplicată oricărui produs, fiecărei organizații. Terminologia încetează să fie o problemă numai dacă se presupune că există o accepțiune comună , conform căreia oricare termen face referirela un set cuprinzător de activități de mișcare și depozitare a produselor și a informației. Obiectivele majore pentru care s-au desfășurat aceste activități sunt: oferirea unui nivel corespunzător de servire a clienților și, în același timp, crearea unui sistem logistic în conformitate globală cu cerințele acestora.

Pentru prima dată, termenul "logistică" a fost utilizat în domeniul militar și de aceea logistica militară este considerată precursoarea logisticii mărfurilor. La începutul secolului XX, domeniul logisticii era considerat partea artei războiului, care gestiona mișcarea și aprovizionarea armatelor.

S-a dovedit că în timpul celui de-al doilea război mondial s-au elaborat si utilizat modele fiderite de sisteme logistice de către armatele participante, pentru ca materialele să se găsească la locul potrivit, când era nevoie de ele. Și în prezent,denumirea de logistică este folosită pentru a contura activitatea de asigurare materială, medicală și tehnicăa trupelor, transportul și cazarea acestora.

Totodată, în mediul militar, seutilizează și conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formațiunilor, mijloacelor și activităților implicate de această componentă a artei militare.