Conducătorul și Stilurile de Management

Pentru determinarea tipului si a stilului conducatorului este necesar de analizat factorii urmatori:

1) Tipul sistemului de conducere: în conditiile unui sistem de conducere colectiv, de autoconducere, aspectele umane ale conducerii, cooperarea, colaborarea, tind sa treaca pe primul plan Dimpotriva, în situatia unei conduceri unipersonale, în care impunerea autoritatii conducatorului este forma dominanta de realizare a procesului de conducere, predomina aspectul formal de conducere si ca urmare stilul autocrat, autoritar de conducator (în unele cazuri chiar cel birocrat).

In general, în raportul conducator - sistem de conducere, cadrele nu au un rol pasiv, dimpotriva prin decizii si actiuni influenteaza caracteristicile sistemului de conducere si invers.

2) Personalilatea cadrului de conducere: diapazonul în care cadrele de conducere poseda anumite calitati, cunostinte si aptitudini, se reflecta asupra conceperii si realizarii procesului de conducere - tipului si stilului de conducere.

3) Amploarea competentei acordate, interdependenta drepturilor si obligatiunilor cadrelor de conducere, mijloacele de motivare pe care le pot utiliza, posibilitatile cointeresarii subalternilor în mare masura influenteaza asupra tipului si stilului de conducator.

4) Potentialul si personalitatea subalternilor, Prezenta în rândurile subordonatilor a unor persoane insuficient pregatite, lipsite de tact, agresive, impune conducatorului un stil ferm autoritar de conducere, un control permanent si invers.

5) Natura proceselor de munca în colectiv Specificul proceselor de munca conditioneaza într-o proportie sensibila caracteristicile procesului de conducere Astfel în cazul proceselor de munca în care pe primul plan se situeaza creativitatea, cooperarea si consultarea conducatorului cu subalternii tipul conducatorului tinde spre cel democrat, ceea ce permite obtinerea unor rezultate superioare Daca procesele de munca sunt simple, în care obiectul principal este realizarea ritmica, la termen a unui anumit volum de productie, atunci principalele coordonate ale conducerii sunt disciplina stricta, controlul - stilul autoritar de conducere.

Rezultatul actiunii factorilor mentionati conditioneaza existenta mai multor tipuri si stiluri de conducere

Prin tip de conducator e necesar de înteles ansamblul de caracteristici principale referitoare la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere.

În literatura de specialitate, tipurile de conducator variaza de la un specialist la altul Astfel francezul Calvin delimiteaza 10 tipuri de conducatori: organizator, participativ, întreprinzator, realist, maximalist birocrat, demagog, tehnocrat, oportunist, utopist.

Profesorul american Davis - 4 tipuri: autocrat, custodial, sportiv si colegial Polonezul Starosciak - 2 tipuri: autocrat si democrat, iar rusul Vendrov stabileste mai multe tipologii ale cadrelor de conducere dupa urmatoarele criterii:

1) dupa intensitatea muncii si gradul de organizare a lucrarilor efectuate de subalterni: 3 tipuri: conducatorul care face totul, care nu face nimic, care face exact cât e necesar;

2) dupa modul de luare a deciziilor: conducatori care iau decizii exclusiv

singuri, care îsi consulta în prealabil subalternii, si se bazeaza pe propunerile

subalternilor, nu participa în procesul decizoriu;

3) dupa atitudinea si comportamentul conducatorilor fata de personal -autocrat, liberai, democrat.

Unii cercetatori au evidentiat si tipuri nedorite, asa D.Dalena si R.Henderson evidentiaza:

- vesnic nemultumit, "bun de gura", certaret, subaprecîaza munca depusa si rezultatele obtinute de subalterni;

- arogant - care se crede atotstiutor, inspira teama subalternilor;

- exploziv - care de câte ori este întrebat ceva;

- explodeaza, se enerveaza, tipa la subalterni;

- infidel - (nu se tine de cuvânt) - ia decizii contradictorii.

Fiecarui tip de conducator îi corespunde un anumit stil de conducere -manifestarea calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor în relatiile cu subalternii, colegii si sefii sai (e o notiune mai personala, pur individuala).