Contractarea și finanțarea serviciilor de sănătate

Reforma in sistemul sanitar a vizat o serie de obiective, intre care reforma finantarii asistentei medicale detine un rol central.

Introducerea asigurarilor sociale de sanatate , care functioneaza de la 1 ianuarie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 145/1997, a insemnat o schimbare fundamentala a modului de finantare a asistentei medicale si s-a perfectionat de la an la an,a adus in sistem sume suplimentare pentru finantarea serviciilor medicale dezvoltandu-se pe principii care se regasesc in majoritatea tarilor din Comunitatea Europeana .

Legislatia aferenta realizarii reformei, precum si modul de implementare au fost deficitare in sensul ca reglementarile nu au fost in toate cazurile clar elaborate, nu au avut programe de implementare si nici nu au fost monitorizate si controlate.

Sistemul de finantare a sanatatii

Incepand cu 1 ianuarie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Legii nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate s-a trecut la un nou sistem de finantare a sanatatii, astfel:

a) din bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate pentru servicii medicale, dispozitive medicale si medicamente necesare persoanelor asigurate;

b) din bugetul de stat pentru unitati sanitare si activitati din domeniul sanatatii publice,programe nationale de sanatate si actiuni sanitare, investitii;

c) din credite externe pentru aparatura medicala de mare performanta ;

d) din bugetele locale pentru stimulente acordate donatorilor voluntari de sange;

e) venituri extrabugetare pentru programe de sanatate si activitati de perfectionare a personalului medical.

Situatia actuala privind finantarea serviciilor medicale

In prezent, finantarea serviciilor medicale spitalicesti detine in continuare o pondere importanta comparativ cu celelalte tipuri de servicii, de cca 60 % din fondurile de asigurari sociale de sanatate comparativ cu alte tari din CE ( 40-50%) unde o parte din aceste servicii sunt rezolvate de asistenta medicala ambulatorie sau ingrijiri de specialitate la domiciliul pacientului.

1. La momentul actual finantarea serviciilor se face pe baza de contract între furnizorii acestora si casele de asigurari de sanatate;

Problema: -nedefinirea clara a naturii juridice a contractelor de furnizare a serviciilor medicale, in opinia Casei Nationale de Asigurari de Sanatate fiind de natura comerciala.

- neadaptarea structurilor organizatorice si functionale ale furnizorilor de servicii medicale in raport cu sistemul de contractare a serviciilor medicale.

2. Pentru a putea furniza servicii medicale unitatile trebuie sa fie autorizate si/sau acreditate .

3. Accesul la serviciile medicale spitalicesti este conditionat de necesitatea acestor servicii

Problema: - lipsesc stimulentele si posibilitatile medicului de familie de a actiona în sensul degrevarii spitalului de servicii nenecesare.

4. Serviciile medicale rambursate sunt stabilite prin norme.

Problema: definire insuficienta a serviciilor acoperite prin asigurarile sociale; numarul unitatilor sanitare si in special al spitalelor nu este corelat cu nevoia de servicii sanitare astfel incat Casa Nationala sa poata stabili in mod real relatia intre necesar si posibilitatea de acoperire financiara.

Masuri necesare:

1. Clarificarea aspectelor legislative privind drepturile si obligatiile partilor contractante (spitalul si CJAS)

a. Negocieri reale între parti privind serviciile contractate avand in vedere

performanta spitalului in functie de dotarea cu aparatura medicala, incadrarea cu personal de specialitate , conditii hoteliere diferentiate, competenta privind pachetul de servicii oferit

b. Evidentierea factorilor externi care pot modifica termenii contractului (inflatia,TVA etc.)

c. Ritmicitate în derularea sumelor contractate

d. Acoperirea temporara a mijloacelor circulante prin diferite mecanisme , inclusive credite de la trezorerii sau banci

e. Implicarea Directiilor Judetene de Sanatate Publica (ca reprezentant al

autoritatilor centrale si locale cu rol în aplicarea politicilor de sanatate) în

procesul negocierii

2. Monitorizarea respectarii contractelor de furnizare de servicii medicale spitalicesti

3. Auditul intern al spitalelor

4. Clarificarea modului de solutionare a litigiilor legate de contractare