Contractul de mandat comercial - reglementare juridică și utilitate economică

I.NOTIUNE SI REGLEMENTARE

Codul civil roman trateaza in Cartea a III – a, titlul IX contractul de mandat. Legiuitorul a consacrat acestui tip de contract 27 de articole de la art. 1532 pana la art. 1559 C. civ.

Conform art. 1532 C.civ. mandatul este un contract prin care o persoana, numita mandatar se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numita mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta.

Mandatul este in principiu un contract cu titlu gratuit, dar legea nu interzice, conform art.1534 C.civ., ca mandatarul sa fie remunerat daca exista stipulatie expresa in acest sens.Daca legiuitorul prezuma numai gratuitatea mandatului, caracterul gratuit nu este de esenta, ci numai de natura contractului.

Daca mandatarul este un profesionist, prezumtia de gratuitate nu opereaza cuantumul remuneratiei urmand a fi stabilit de catre instanta avand in vedere natura si volumul serviciilor prestate.

Prin faptul ca mandatul poate fi cu titlu oneros, el se aseamana cu contractul de munca si cu cel de antrepriza. Principala deosebire consta in aceea ca mandatul are ca obiect primordial incheierea de acte juridice cu tertii si de regula, mandatarul este reprezentantul mandantului, in timp ce contractul de munca sau de antrepriza are ca obiect acte sau fapte materiale si intelectuale prestate pentru cealalta parte contractuala iar salariatul respectiv anteprenorul nu are calitatea de reprezentant.

Insa salariatul poate primi imputernicire de reprezentare din partea unitatii, in acest caz va avea caliatea de mandatar , cel putin in raporturile dintre el si tertul contractant, precum si intre acesta din urma si mandant, chiar daca in raporturile dintre mandant si salariatul lui, datorita raporturilor de munca, regulile mandatului vor fi inlocuite partial cu regulile aplicabile raportului de munca.Tot astfel, antreprenorul poate fi imputernicit sa incheie anumite acte juridice in numele clientului (de exemplu, sa obtina avize sau autorizatii din partea organelor competente).

Pe de alta parte un liber profesionist care, de regula, este un reprezentant (mandatar), nu intodeauna va avea aceasta calitate (de exemplu, avocatul care da numai consultatii juridice, fara puteri de reprezentare, are in raporturile civile, de regula, caliatatea de anteprenor si nu de mandatar).

II. INCHEIEREA CONTRACTULUI DE MANDAT (CONDITII DE VALIDITATE, ELEMENTE OBLIGATORII ALE CONTRACTULUI DE MANDAT COMERCIAL)

Forma mandatului. Mandatul este de regula un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor fara a fi supus vreunei forme speciale. Conform art. 1533 C. civ. “mandatul poate fi dat in forma scrisa sau chiar verbala ori in mod tacit”. In practica, mandatul este de obicei constatat printr-un inscris numit procura sau imputernicire

Partile redacteaza un inscris pentru ca tertii sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care aceasta poate contracta in numele mandantului. Cand actul juridic la care participa mandatarul in numele mandantului urmeaza sa fie incheiat in forma solemna (de regula, autentica) atunci, procura trebuie sa fie data si ea in aceeiasi forma, deoarece procura (mandatul) formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat conform principiului simetriei formelor.

Literatura de specialitate si practica judiciara considera ca mandatarul trebuie sa fie imputernicit prin procura autentica numai in cazul in care legea prevede o astfel de forma pentru validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar, nu insa si atunci cand acest act urmeaza sa fie incheiat in forma autentica prin vointa partilor fara ca legea sa prevada o atare cerinta.