Contribuții majore la dezvoltarea managementului - principalele școli - principalii reprezentanți de seamă ai managementului

Introducere

Fiecare ştiinţă la fel cum şi fiecare obiect îşi are punctul său de plecare, îşi are originea şi rolul său în viaţa cotidiană. De la apariţie până într-un anumit prezent, prin felul şi intensitatea cu care ne influenţează existenţa, acestea îşi formează propria istorie.

Istoria managementului începe odata cu apariţia primelor colectivităţi umane şi se evidenţiază în perioada diviziunii muncii şi traiului omului în grupuri organizate. Astfel, la începutul secolului al xx-lea, Henry Fayol şi Frederich Taylor, în lucrările „Administraţie industrială şi generală” şi respectiv „Principiile managementului ştiinţific”, analizează pentru prima dată procesul de management şi sistemul de management, elaborând un set de reguli, principii şi metode de conducere ştiinţifică, drept pentru care sunt numiţi părinţii managementului.

În România, managementul a fost implementat pe doua căi:

- Calea practicismului american, prin care el apare „ca o adevarată stare de spirit care se opune tot mai mult rămânerii în urmă şi pasivităţii, transformându-se într-un interes general, public. Starea de spirt este îndreptată, deci, către un scop bine determinat- eficienţă maximă în orice acţiune.

- Calea franceză, apropiată mult de organizare şi de administrare.

În acest sens, management înseamnă „conducerea unei afaceri, în sens generalizat, directivă, discuţie, îndemânare dar şi intrigă, conducerea pe bază de fler al managerului, modul de privi şi aborda, modalitate curentă de a o dirija într-o numită viziune”. Managementul,deci, e definit ca: artă, ştiinţă, stare de spirit, profesie şi cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode şi tehnici care formează cadrul structural al unei metaştiinţe a gândirii şi practicii aferente funcţiei de conducere cu o deosebită importanţă în viaţa socială şi economică, cu scop final de a administra eficient o firmă sau economia naţională.

În concepţia lui Reece şi O’Grady, managementul reprezintă ”procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării scopurilor organizaţiei.

Şcolile de management

(Clasificări)

În decursul timpului, studiul ştiinţei managementului a avut o dezvoltare mult mai rapidă datorită grupării specialiştilor în şcoli, curente, mişcari şi diverse tendinţe, fiecare dintre acestea având diferite puncte de vedere si abordări a temei managementului. Mişcările au la origine teorii şi concepte, care adunate în curente de gîndire, literatura de specialitate le-a numit şcoli.

- Una din primele clasificări a şcolilor de management a efectuat-o în 1969 Hans Schollhamer. În lucrarea sa “The Comparative Management Theory Jungle” delimitează patru şcoli: :

- şcoala socio-economică, ce pune accent pe rolul critic al conducerii pentru creşterea economică;

- şcoala ecologică, ce accentuează influenta factorilor de mediu asupra managementului intr-o viziune transnaţională;

- şcoala comparatistă sau behavioristă, ce se concentrează asupra comportamentului conducătorilor în cadrul diferitelor activitaţi, zone, ţări sau culturi;

- şcoala eclectic-empirică, alcatuită din diverse abordări de management care nu prezintă caracterisici comune, dar cuprinde elemente rezultate mai ales din investigaţiile de teren ce au servit unor interesante teoretizări si ipoteze de cercetare ştiinţifică.

- Ulterior, Edwin Miller propune o altă tipologie a şcolilor de management, care, deşi preia unele din elementele abordate de Hans Schollhamer, introduce o serie de aspecte noi. Asfel, potrivit acestui binecunoscut specialist, există trei orientari de conducere comparată :

- orientarea dezvoltarii economice si a mediului, ce reprezintă, de fapt, o combinare a primelor doua şcoli delimitate de Schollamer;

- orientarea comportistă, ce pune accent pe explicarea structurilor comportamentale dintre indivizi si grupuri în diferite întreprinderi, entităţi culturale si naţionale;

- orientarea contingency, care se axează asupra relaţiei dintre întreprindere, management şi mediul sau.