Corupția

1. Definirea şi formele corupţiei

Corupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupţia este foarte frecvent întâlnită în societate şi este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însuşirea, deturnarea şi folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcţii publice prin relaţii preferenţiale, încheierea unor tranzacţii prin eludarea normelor morale şi legale.

Corupţia administrativă se referă şi la mita plătită în schimbul câştigării unor licenţe,uşurării procedurilor vamale, câştigării contractelor de achiziţii publice sau pentru acordarea priorităţii la prestarea unei întregi varietăţi de alte servicii guvernamentale. La rădăcina acestui tip de corupţie stă puterea pe care o au aceste persoane publice de a acorda scutiri preferenţiale, de a stabili ordinea priorităţilor în furnizarea serviciilor publice sau de a aplica, în mod dicriminatoriu, norme şi alte reglementări.

Cu o istorie de mii de ani, începând încă din Antichitate, corupţia reprezintă unul dintre modelele comportamentale cele mai rele, dar în acelaşi timp, extrem de răspândite în cadrul funcţionarilor oficiali sau reprezentanţilor aleşi ai comunităţii.

În ultimul secol, ea priveşte şi comportamentul celor din domeniu privat. Interesul şi îngrijorarea faţă de acest fenomen au crescut şi au avut loc reacţii pe plan naţional şi internaţional.

Corupţia reprezintă o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune în pericol stabilirea instituţiiilor sociale. Deşi termenul de corupţie este frecvent asimilat cu lipsa de moralitate, totuşi el se referă la relaţiile dintre autorităţi şi cetăţeni, însemnând folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii diverselor interese individuale sau de grup. Legiuitorii, conştientizând pericolul social al acestui tip de abuz, au definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal.

Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Printre cauzele care favorizează apariţia corupţiei se regăsesc şi: slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituţiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoţită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituţional şi legislativ care să fie în concordanţă cu condiţiile socio-economice.

Transparency International România diferenţiază corupţia mare de cea mică având în vedere trei criterii:

1. poziţia pe care o ocupă făptuitorul în ierarhia instituţiei respective

2. valoarea obiectului faptei de corupţie

3. efectul sau impactul faptei de corupţie.

Mica corupţie

Prin mica corupţie se înţelege acel sector din corupţie care nu aduce atingere intereselor majorităţii indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical, a unui funcţionar, etc. care, prin deciziile lor, favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitate în timp şi spaţiu.

Marea corupţie

Prin marea corupţie se înţelege corupţia la nivel înalt a unui funcţionar, demnitar, etc. Acest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupţie se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii.

Limitarea fenomenului

Fenomenul corupţie nu poate fi definit ca fiind propriu doar anumitor forme de guvernare. Corupţia este întâlnită atât în societăţile democratice cât şi în cele totalitare. Deşi există o oarecare tendinţă de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine corupţia, realitatea este că într-un astfel de regim corupţia este parţial limitată, ea regăsindu-se în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.