Costurile calității

Prima întreprindere care a introdus un sistem de management bazat pe costurile

calitatii a fost Compania General Electric (1946). În cadrul acestui sistem costurile calitatii au fost definite ca reprezentând “costurile datorate rebuturilor, remanierilor, inspectiilor, testelor, deficientelor constatate de cumparator, asigurarii calitatii, incluzând programele de instruire în domeniul calitatii, auditul calitatii produselor, controlul si analiza statistica.

Într-o definire mai larga, costul referitor la calitate reprezinta cheltuielile efectuate de producator, utilizator si societate în legatura cu calitatea proceselor, produselor, serviciilor si protectia mediului.

Corespunzator standardelor ISO 9000, costurile referitoare la calitate reprezinta

costurile care se fac pentru realizarea calitatii propuse, asigurarea încrederii necesare, si pierderile suportate atunci când nu se realizeaza calitatea propusa.

Costurile referitoare la calitate reprezinta totodata un instrument important de

valorizare a calitatii, de optimizare a proceselor si activitatilor relevante pentru calitate, o sursa potentiala de crestere a profitului STE.

Masurarea calitatii printr-un sistem de indicatori costa timp si bani.

Pentru a întelege costul pe care îl are în mod real, vom începe prin a defini

termenul de fabrica de erori. Aceasta expresie se refera la mijloacele si eforturile

care se folosesc într-o organizatie, dar care nu aduc nici o valoare adaugata

activitatii acesteia si care, în consecinta, înseamna un cost. Unele dintre

consecintele provocate de aceasta fabrica de erori sunt:

- dublarea unor procese;

- repetarea lucrarilor;

- corectarea erorilor;

- suportarea costurilor din reclamatii la adresa lucrarilor si serviciilor prost

efectuate;

- înmagazinarea unor excedente ne-necesare.

Acestea sunt doar câteva exemple. Costul proastei calitati în sectoarele

administrative presupune între 20 si 35% din costurile totale din aceste

departamente.

Structura costurilor calitatii

Abordând problematica costurilor calitatii, J.M. Juran le grupeaza în 11 categorii:

costurile implicate de studiul pietei

costurile necesare activitatii de cercetare si dezvoltare

costurile activitatii de proiectare

costurile activitatilor de planificare a fabricatiei

costurile de mentinere a preciziei de lucru a proceselor si echipamentelor

costurile datorate resurselor umane si materiale necesare pentru controlul procesului tehnologic

costurile corespunzatoare activitatilor de promovare a desfacerii si serviciilor asociate

costurile pentru evaluarea procesului

costurile prevenirii defectelor, pierderile datorate defectelor de calitate

costurile informarii permanente a personalului în legatura cu activitatile referitoare la calitate.

Dintre acestea, Juran apreciaza ca primele trei categorii se refera la definirea

produsului corespunzator destinatiei stabilite.

Un alt punct de vedere cu privire la clasificarea costurilor referitoare la calitate, îl

gasim în metodologia adoptata de General Electric Company, cu privire la gestiunea

costurilor, pe care Masser a integrat-o într-un sistem al costurilor denumit “Quality Cost Analysis”. În aceste sistem Masser a delimitat trei categorii de costuri în legatura cu calitatea: costuri de prevenire; costuri de evaluare; costuri de defectare (neconformitate). Întrucât conducerea calitatii prin costuri este specifica producatorului, vom retine clasificarea costurile referitoare la calitate specifica acestei etape din ciclul de viata al produsului:

- costuri de evaluare - sunt rezultatul evaluarii produsului finit sau a serviciului, dupa ce acesta a fost prestat. Altfel spus, acestea reprezinta tot ceea ce s-a cheltuit pentru a vedea daca rezultatul unui proces corespunde standardului, daca este conform cu calitatea specificata. Motivul pentru care se realizeaza aceste activitati de evaluare este acela ca organizatia respectiva nu este sigura ca ceea ce s-a investit în prevenire a fost in totalitate eficace.

- Costurile de esec. Sunt cele care deriva din nerealizarea produselor sau serviciilor, fie finale sau intermediare, a tuturor sau doar a unora din cerintele care sunt adaptate pentru uzul clientilor sau care au fost semnalate în documentele de serviciu. Aceste costuri se clasifica în doua mari grupe:

- costuri pentru esecuri interne - se pot defini ca fiind acelea care implica organizatia respectiva, ca o consecinta a erorilor comise în timpul proceselor si activitatilor, dar care au fost detectate înainte ca produsul sau serviciul sa fie predat clientului. Se refera la costul care se face înainte ca produsul sau serviciul sa ajunga la public.