Costurile Calității

1. Definirea costurilor calitatii

Organizaţia Europeană pentru Calitate defineşte costurile referitoare la calitate ca fiind cheltuielile pe care le implică activităţile de prevenire, de evaluare şi pierderile datorate neconformităţilor interne şi externe. Cu alte cuvinte, costurile referitoare la calitate reprezintă costurile pentru asigurarea unei calităţi corespunzătoare, precum şi pierderile suferite atunci când nu s-a realizat o calitate corespunzătoare.

Din costurile referitoare la obţinerea calităţii, cele legate pentru efectuarea activităţilor de prevenire şi evaluare se consideră cheltuieli de investire în obţinerea calităţii, iar cele datorate de non-calitate constituie pierderile generate de incapacitatea companiei/întreprinderii de a satisface cerinţele de calitate până la livrarea produsului (pierderi interne) şi după livrarea sa (pierderi externe).

Costurile referitoare la calitate aduc în prim plan diferenţa dintre performanţa irosită şi cea optima. Costurile referitoare la calitate nu se referă strict la costurile asociate realizării unui produs sau asociate furnizării unui serviciu, ci la valoarea percepută de client atunci când achiziţionează produsul sau serviciul.

Din punct de vedere al calităţii, termenul de neconformitate are semnificaţia de eroare, greşeală sau deficienţă în oricare dintre situaţiile în care rezultatul unei acţiuni nu respectă o anumită specificaţie.

Deşi există părerea larg răspândită şi parţial acceptată, conform căreia îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor determină îmbunătăţirea poziţiei întreprinderii pe piaţă şi creşterea marjelor de profit, există totuşi puţine dovezi în acest sens.

Este adevărat că reducerea costurilor calităţii determină, în mod direct, marje de profit mai bune. Pe termen scurt multe organizaţii diminuează costurile asigurării calităţii prin reducerea costurilor de evaluare şi a celor de prevenire, deoarece acestea sunt foarte uşor de controlat şi sunt reflectate direct în conturile clasice. În cadrul sistemului clasic de conturi, calitatea produsului este o variabilă ascunsă, astfel că efectul pe termen scurt al reducerii costurilor de evaluare şi a celor de prevenire nu este vizibil - de exemplu, o creştere indirectă a costurilor defectelor.

Calitatea produsului şi serviciilor, în sine, nu reprezintă un factor care să poată fi izolat într-un sistem organizaţional normal şi nu există un model cantitativ satisfăcător al relaţiei dintre calitate şi eficienţa organizaţiei. Relaţia dintre ele este una de aşteptare, de încredere.

În opinia lui Parker: „Îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor determină o mai bună pătrundere pe piaţă şi o rentabilitate mai înaltă a capitalului investit ”.

„ calitatea slabă înseamnă costuri suplimentare şi reducerea cotei de piaţă”

„ Definiţiile ar trebui făcute ca hainele pentru fiecare organizaţie ”

Abordarea uzuală este de a analiza literatura şi a selecta acele categorii detaliate care sunt aplicate organizaţiei. Titlurile folosite ar trebui să întâlnească nevoile organizaţiei, nu literatura. Această listă selectată este aşadar discutată cu funcţii variate în identificarea categoriilor adiţionale, rafinând exprimarea şi decizând grupele clare, dacă unele sunt pentru costuri. Rezultatele sunt „ drepte” pentru organizaţie.

Termenul „costurile calităţii” are înţelesuri diferite, pentru diferite popoare. Câteva folosesc „costurile calităţii” cu înţelesul de costurile proastei calităţi (în special costurile constatate şi corectând munca deficientă); alţii folosesc termenul cu costurile care ating calitatea; totuşi unii folosesc termenul referindu-se la costurile ce se nimeresc în departamentul Calitate. De obicei însă, termenul „costurile calităţii” înseamnă costul proastei calităţi.

Analizele si studiile de caz efectuate asupra mai multor companii în ultimii 40 de ani au relevat ca în organizatiile occidentale, costurile calitatii reprezinta între 5% si 40% din cifra de afaceri.

Corespunzator standardelor ISO 9000, costurile referitoare la calitate reprezinta costurile care se fac pentru realizarea calitatii propuse, asigurarea încrederii necesare, si pierderile suportate atunci când nu se realizeaza calitatea propusa.

Costurile referitoare la calitate reprezinta totodata un instrument important de valorizare a calitatii, de optimizare a proceselor si activitatilor relevante pentru calitate, o sursa potentiala de crestere a profitului STE. Masurarea calitatii printr-un sistem de indicatori costa timp si bani.

Costurile referitoare la calitate reprezinta, prin urmare, un important instrument de valorizare a calitatii , fiind o sursa potentiala de maximizare a profitului organizatiilor. Prin intermediul acestor costuri se pot identifica activitatile ineficiente, a punctelor critice în desfasurarea proceselor. Actiunile corective si actiunile preventive pot analizate considerând ca indicator de performanta costul calitatii perceput dupa implementarea acestora. De asemenea, costul calitatii poate reprezenta un indicator important pentru evaluarea eficientei managementului din organizatie.

Compania General Electric a fost prima întreprindere care a introdus un sistem de management bazat pe costurile calitatii în anul 1946. Acest sistem a fost prezentat în anul 1953 la cel de-al VII-lea Congres al Societatii Americane pentru Controlul Calitatii.

La acest Congres au fost definite costurile calitatii ca reprezentând “Costurile datorate rebuturilor, remanierilor, inspectiilor, testelor, deficientelor constatate de cumparator, asigurarii calitatii, incluzând programele de instruire în domeniul calitatii, auditul calitatii produselor, controlul si analiza statistica”.