Creativitatea - Caracteristică Esențială a Managementului Inovării

INTRODUCERE

Activitatea creatoare teoretică şi practică a resurselor umane reprezintă o formă de manifestare a potenţialului lor. Numeroase lucrări din literatura de specialitate au dezvoltat ideea că această activitate creatoare este esenţială pentru progresul societăţii omeneşti.

Şi în domeniul managementului se manifestă o serie de mutaţii, dintre care se pot aminti:

1. accelerarea procesului de schimbare la nivel micro şi macroeconomic;

2. diversificarea instrumentarului de metode şi tehnici folosite în domeniul managementului;

3. creşterea rolului şi a valorii informaţiei;

4. accentuarea laturii creative a procesului decizional în cadrul căruia sunt soluţionate problemele organizaţiei;

5. creşterea gradului de flexibilitate în conceperea structurilor.

Acestea sunt procese care pot influenţa pozitiv activitatea întreprinderii dacă managerii înţeleg necesitatea accentuării laturii creative a managementului prin creşterea gradului de participare a personalului la derularea proceselor de management şi execuţie.

CONCEPTUL DE CREATIVITATE ŞI CARACTERISTICILE ACESTEIA

„Creativitatea este proprietatea sistemului psihic uman, prin care o persoană sau un grup de persoane generează noul, ineditul, caracterizat prin originalitate şi valoare, într-un mod specific.” Ea are o sferă de manifestare foarte cuprinzătoare, obiectul său de studiu fiind orice domeniu al activităţii umane. Se pot accentua anumite aspecte legate de creativitate: produsul creat, persoana creativă, procesul creativ.

Produsul creat are o serie de caracteristici: productivitate, originalitate, eficienţă, utilitate, care vizează aspectele pe care trebuie să le servească rezultatul creaţiei: tehnologic, funcţional şi estetic. În ceea ce priveşte persoana creativă, însuşirile acesteia sunt: gândirea creativă, flexibilitatea mentală, originalitatea, fantezia creatoare, intuiţia, receptivitatea. În analiza procesului creativ, atenţia se concentrează pe demersurile de ordin psihologic care conduc la apariţia noului, a etapelor care descriu procesul creativ.

Abordarea problematicii creativităţii presupune următoarele aspecte:

• cunoaşterea naturii umane a subiecţilor – o persoană creativă dispunând de capacitate absorbantă, capacitate de reţinere, de a fundamenta raţionamente, capacitate imaginativă;

• conceperea unei metodologii, a unei structuri a procesului creativ, care sa îndeplinească anumite condiţii: să fie clară (să exprime conţinutul fiecărei etape printr-o formă care să asigure perceperea aceluiaşi mesaj de către toţi subiecţii), să fie completă (să descrie detaliat fiecare etapă de derulare, fiecare operaţie, activitate etc.), să fie oportună (să se încadreze în perioada optimă de derulare a procesului creativ), să fie flexibilă şi eficientă (să se concretizeze în produse originale, valoroase, care să servească în cele mai bune condiţii domeniul pentru care au fost create).

• concentrarea celor mai mulţi specialişti asupra mecanismului creativităţii individuale şi mai puţin asupra celui al creativităţii de grup, participative.

În literatura de specialitate, o altă clasificare împarte tipurile de creativitate în: primare (explicate ca un proces inconştient, constând în generarea unei noi idei, a ceva neplanificat, neintenţionat, întâmplător), respectiv secundare (constau în concentrarea eforturilor subiecţilor creativi la soluţionarea unei probleme).

Creativitatea, ca proces, presupune luarea în considerare a unor elemente esenţiale, caracteristice naturii umane, printre care: receptivitatea, discernământul, conceptualizarea, competenţa interdisciplinară, independenţa, perfecţionismul, corectitudinea.

Receptivitatea se referă la faptul că „o bună parte din ceea ce numim imaginaţie constă în a fi receptiv la posibilităţile pe care majoritatea oamenilor le ignoră sau le resping prematur” , aceasta fiind în acelaşi timp senzorială şi psihologică.

Discernământul are în vedere faptul că oamenii creativi nu tolerează dezordinea şi ambiguitatea, ei nedepăşind aceste obstacole doar ignorând sau simplificând nejustificat problemele în discuţie, ci identifică esenţialul şi se concentrează asupra lui.

Competenţa interdisciplinară este una din cheile creativităţii, permiţând o combinare încrucişată a ideilor şi conceptelor care fac posibilă perspicacitatea. Minţile creative sesizează asemănarea problemelor în diverse ramuri şi importanţa anumitor modele de gândire, dincolo de scopurile inedite pe care le urmăresc.

Independenţa este o caracteristică a modului de gândire al oamenilor creativi, atribut care generează deseori conflicte directe cu colaboratorii.

Perfecţionismul reprezintă standardul persoanelor creative, în ceea ce priveşte evaluarea anumitor situaţii, persoane etc.