Creșterea calității managementului resurselor umane în vederea sporirii performanțelor

Managementul calitatii este o paradigma organizationala privind dezvoltarea sistemelor de calitate in institutiile publice sau in cele private si presupune actiuni de control si imbunatatire a acesteia. Conceptul de calitate este asociat cu un anumit nivel sau grad de excelenţă, valoare sau merit, deci cu valorile explicite şi implicite ale culturii unei comunităţi sau unei naţiuni.

Perfecţionarea managementului resurselor umane este un lucru firesc, perfect justificat, deoarece trebuie să ştii pe cine să te bazezi, în cine să ai încredere. Convingerea mea este că evoluţia indicatorilor care certifică experienţe pozitive şi un trend ascendent constituie un punct de reper solid în analiza capacităţii managerilor. Este evident faptul că acolo unde sunt puse în pericol obiectivele firmei se impune o analiză de detaliu, indiferent de mijloacele pe care le alegi.

Managementul resurselor umane reprezintă managementul diferitelor activităţi, proiectate pentru a creşte eficienţa forţei de muncă a unei organizaţii, în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia. Într-un număr tot mai mare de organizaţii, managerii resurselor umane participă direct la formularea şi implementarea strategiilor. Aceasta demonstrează tendinţa conform căreia resursele umane devin un element strategic pentru succesul organizaţiei. O activitate importantă a managementului resurselor umane o reprezintă planificarea resurselor umane. Aceasta implică evaluarea nevoilor de resurse umane asociate unui plan strategic al organizaţiei şi elaborarea planurilor care să onoreze aceste necesităţi. Recrutarea presupune atragerea şi selectarea persoanelor pentru diferite posturi. După angajare, sunt perfecţionate aptitudinile personalului pentru a contribui eficient la activităţile desfăşurate de organizaţie, prin programe de formare profesională şi evaluare periodică a performanţelor. Compensarea angajaţilor este un alt factor important în procesul de management al resurselor umane, deoarece o remunerare atractivă şi adecvată nu numai că atrage, dar şi motivează şi păstrează forţa de muncă în cadrul organizaţiei. De asemenea, managerii trebuie să soluţioneze diferitele probleme care vizează percepţiile forţei de muncă asupra organizaţiei şi tratamentul angajaţilor. Specialiştii în resurse umane care lucrează în cadrul departamentelor de personal joacă un rol important în proiectarea elementelor procesului de management al resurselor umane şi în susţinerea folosirii lor de către conducătorii direcţi ai departamentelor. Aceştia sunt responsabili de utilizarea eficientă a resurselor umane, motiv pentru care supraveghează îndeaproape implementarea planurilor strategice.

Înţelegerea rolului strategic al managementului resurselor umane în cadrul organizaţiei este un fenomen relativ recent, care a parcurs trei etape de bază.

1.Managementul resurselor umane și importanţa perfecţionării acestuia

1.1. Resursele umane în organizaţii

Societatea modernă se prezintă, după cum se poate constata, ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar. În aceste condiţii, oamenii reprezintă o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora

Fiecare organizaţie combină în diferite proporţii resurse materiale, resurse financiare, informaţionale şi resurse umane pentru a produce bunuri şi servicii. Dintre toate acestea, resursele umane sunt vitale pentru asigurarea succesului oricărei afaceri. Fără angajaţi capabili, o firmă produce ineficient şi riscă falimentul.

Resursele umane reprezintă una dintre cele mai mari investiţii financiare ale firmei şi este normal ca utilizarea lor eficientă să constituie o prioritate.

Unii specialişti în domeniu sugerează anumite întrebări şi răspunsuri la ele, ca de exemplu:

- „Ce este o organizaţie fără angajaţii săi? Nu este nimic în absenţa resurselor umane, eventual, o mulţime de echipamente costisitoare”.

- „Dacă am concedia angajaţii diferitelor organizaţii, cu ce am mai rămâne? Nu cu mare lucru”.

Organizaţiile sunt colectivităţi de oameni realizate în vederea atingerii unui scop comun. Pentru a exista, orice organizaţie se clădeşte pe baza unor interacţiuni între indivizi care urmăresc acelaşi obiectiv.

Rolul şi particularităţile resurselor umane în organizaţii au constituit în ultimii ani obiectul a numeroase studii care au adus în atenţia managerilor idei că resursele umane sunt principalele resurse strategice ale organizaţiilor.

Implicarea resurselor umane în procesul muncii cu întreaga lor personalitate şi specificitate este o problemă pe care teoria clasică a organizaţiilor a neglijat-o continuu. Abia începând cu perioada antreprenorială a anilor ’80 apare conceptul de management al resurselor umane, iar istoricul organizaţiilor cunoaşte mutaţii importante în privinţa reconsiderării rolului resurselor umane.

1.2.Planificarea resurselor umane: concept, necesitate şi avantaje

Contextul economic şi social actual impune oricărei organizaţii (indiferent de modul de organizare şi funcţionare) pe lângă reacţia rapidă la schimbări şi prevederea acestora.

În aceste condiţii planificarea organizaţională a devenit o necesitate vitală pentru competitivitatea şi succesul fiecărei organizaţii.

Planificarea este procesul de stabilire a obiectivelor organizaţiei şi de identificare a strategiilor necesare pentru a atinge aceste obiective.

Planificarea organizaţională începe deci cu formularea obiectivelor generale ale firmei, obiective care trebuie să fie realiste (posibil de atins într-un mediu de timp rezonabil), măsurabile şi stimulative; urmează apoi stabilirea strategiilor necesare realizării acestor obiective în sensul planificării resurselor umane, planificării producţiei, planificării financiare, etc. Planificarea resurselor umane are în literatura de specialitate mai multe definiţii; acestea deşi nu sunt contradictorii, presupun totuşi anumite diferenţe, în general sub aspect formal (prin formularea mai sintetică sau mai detaliată) dar şi de conţinut, reflectând opinia diferiţilor specialişti în ceea ce priveşte conţinutul acestui proces.

Scopul planificării resurselor umane este acela de a obţine şi păstra personalul necesar (atât ca număr cât şi din punct de vedere al calificărilor şi aptitudinilor) precum şi de a anticipa şi rezolva problemele legate de surplusul sau deficitul de personal.