Cultura organizațională

Termenul „cultură” provine din antropologie. El a fost utilizat pentru a reprezenta într-un, sens foarte larg, elementele fizice şi spirituale pe care o anumita colectivitate umana le-a transmis de la o generatie la alta.

Cultura organizationala se adauga altor fenomene culturale care actioneaza asupra evolutiei intreprinderii si cunoaste o puternica dezvoltare atat in teorie cat si in practica.

Oricine a calatorit in strainatate a avut experienta fenomenului de cultura, deoarece s-a confruntat cu alte obiceiuri, moduri de adresare, norme de comportament. oamenii din partea locului au alte obiceiuri cotidiene in ceea ce priveste mesele si modurile de a se imbraca. Acestia vorbesc limbi diferite si se observa diferente subtile dar importante in modul in care oamenii socializeaza si folosesc timpul lor. De exemplu, un cercetator a observat acest tip de diferente cand a lucrat in Polonia cu alti oameni ai locului. Impreuna au efectuat un segment de proiect important care trebuia sa fie livrat la sfarsitul zilei. Erau pe punctul de a termina aceasta lucrare cand, la ora 16:00, brusc toata lumea s-a oprit din sarcina de lucru si fiecare s-a intors acasa. Contrar in cultura nord-americana a muncii s-a asteapta ca toti participantii la proiect sa ramana pentru a termina sarcina lor. In Polonia exista o separare neta intre timpul de munca si timpul personal.

Cultura organizationala reprezinta modul speific de gandire, simtire si actiune, pe care oamenii dintr-o organizatie le-au invatat ca urmare a ansamblului de proceduri concepute de manageri, dar si influientei mediului social in care au trait si s-au format.

Cultura organizationala reprezinta ansamblul de valori, modalitati de gindire si comportamente ale membrilor unei organizatii; personalitatea fiecarei organizatii este creata in primul rand din oamenii care o compun.

Cultura organizationala defineste un sistem de valori, prezumtie, credinte si norme impartasite de membrii unei organizatii (intreprindere, agentii guvernamentale) care ii unesc.

Cultura organizationala in administratia locala din Romania desemneaza acel sistem de valori comune, experiente sau perceptii comune despre lume pe care locuitorii tarii le accepta.

Cultura organizatiei reprezinta un sistem complex de traditii, ritualuri, simboluri, ideologii, credinte, valori, conceptii,reguli si norme de comportament considerate ca fiind reprezentative pentru organizatie si existenta acesteia, care sunt acceptate si insusite de mambrii acesteia

Cultura organizationala poate fi definita ca un model complex de credinte si sperante, care include filosofiile, valorile, postulatele, atitudinile si normele comune membrilor organizatiei respective.

Hofstede defineste cultura organizationala ca fiind “programarea mentala colectiva a modului de gandire prin care membrii unei organizatii se deosebesc de cei ai altei organizatii”.

Ovidiu Nicolescu, în lucrarea “Fundamentele managementului organizatiei” defineste cultura astfel: „cultura organizationala rezida in ansamblul valorilor, credintelor, aspiratiilor, asteptarilor si comportamentelor conturate in decursul timpului în fiecare organizatie, care predomina în cadrul sau si care ii conditioneaza direct si indirect functionalitatea si performantele”.

Edgar Shein defineste cultura organizationala ca fiind “un ansamblu de presupuneri de baza inventat, descoperit sau dezvoltat de un grup dat, modul in care acesta incearca sa rezolve problemele de adaptare externa si interna care a functionat destul de bine incat sa poata fi validat si, de asemenea, prezentat noilor membri ca reprezentand modul corect de a percepe, gandi si simti, relationat cu aceste probleme”.

Tinand seama de aceste definitii putem spune despre cultura organizationala ca este ansamblul de valori, credinte, proceduri, modalitati de gandire, simtire si actiune concepute de manageri ca fiind reprezentative pentru organizatie si pe care membrii acesteia si le-au insusit ca urmare a influientei mediului social in care s-au format.

Rolul managerilor reprezinta atingerea obiectivelor organizatiei lucrand cu si prin intermediul oamenilor precum si prin utilizarea altor resurse ale organizatiei (bani, materii prime, utilaje si echipamente, resurse informationale) care prin procesul de productie se transforma in produse finite (bunuri si servicii); managementul este un proces in care se deruleaza in toate tipurile de organizatii.

Rolul managerilor este unul mai complex acum. Managerul nu va actiona doar ca persoana ce detine “adevarul absolut” adoptand decizii pe care sa le impuna apoi celorlalti, ci va actiona mai degraba ca un facilitator, ca un meditator ce va oferi posibilitatea manifestarii personalitatii, a cunostintelor salariatilor si pe aceasta baza, el va adopta cel mai bun curs de actiune.

Rolurile asigură cheia descifrarii diferitelor tipuri de deprinderi si aptitudini de care managerii au nevoie pentru a realiza munca lor în mod efectiv.

In urma cercetatorilor intreprinse de catre Henry Mintzberg, s-a constatat ca profesia de manager poate fi descrisa si evaluata mult mai bine prin modul de indeplinire a unor roluri. Studiind munca unor manageri de nivel inalt din mai multe orgaizatii americane a ajuns la concluzia ca acestia indeplinesc zece roluri, grupate in trei categorii: roluri interpersonale (reprezentant oficial, lider si persoana de legatura), roluri informationale (observator activ, difuzor de informatii si purtator de cuvant) si roluri decizionale (intreprinzator, regulator de perturbatie, distribuitor de resurse si negociator).

Cercetătorul american Edgar Schein si-a formulat opiniile privind cultura organizatiei ca rezultat al consultantei acordate mult timp firmelor. El elaboreaza o definitie complexa, cu sase puncte, potrivit careia cultura poate fi - în fapt - delimitata prin componentele ei, astfel:

1. regulile de comportament observate cand oamenii se întalnesc, cum

ar fi: limbajul folosit si modalitatile de exprimare a stimei si respectului;

2. normele care se dezvolta în cadrul echipelor de lucru;

3. valorile dominante adoptate de organizatii privind produsele;

4. filosofia care calauzeste politica unei organizatii fata de propriii angajati si clienti;

5. regulile statornicite în organizatie pentru o functionare eficienta;

6. spiritul si climatul prezente în firma, exprimate prin design, confort