Cultura Organizațională

Introducere

În procesul transformărilor care au loc în societatea contemporană, un rol aparte îi revine culturii organizaţionale. Fiind un factor ce determină succesul activităţii organizaţiei, cultura reprezintă un element esenţial, indispensabil pentru progresul social.

Domeniul de studiu al culturii organizaţionale are o istorie relativ recentă, termenul a început să fie utilizat pe larg în anii ‘80 ai secolului al XX-lea. Interesul faţă de cultura organizaţională se explică prin faptul că la etapa actuală comunitatea mondială este marcată de asemenea procese de anvergură ca globalizarea economiei şi informatizarea societăţii. Ritmul schimbărilor tehnologice impun noi cerinţe faţă de practicile organizaţiilor şi oamenii care activează în cadrul lor. În aceste condiţii, organizaţia economică se centrează mai mult pe cunoştinţe şi comunicare, decît pe control şi ierarhie administrativă. Noile tehnologii presupun poziţionarea potenţialului uman pe primul plan, fiind reconsiderată şi tehnologia organizaţională, în structura căreia există nu numai norme şi reguli formale, dar şi proceduri informale. Cunoaşterea de către personal a legilor, normelor, procedurilor informale creează condiţii pentru realizarea anumitor verigi din lanţul tehnologic. Totalitatea valorilor, procedeelor, normelor de comportament, acceptate într-o organizaţie ca bază comună de acţiune, ajunge o dominantă a gîndirii colective a grupului uman, prin intermediul căreia el îşi rezolvă problemele de adaptare la mediul extern şi de integrare internă. Dorind să ne integrăm în Uniunea Europeană, precum şi în comunitatea mondială, trebuie să reconstruim instituţiile noastre în conformitate cu noile tendinţe pe arena internaţională. Necesită schimbări majore nu numai instituţiile sociale formale, dar şi cele informale: sistemul de valori şi normele comportamentale. Instituirea unui stat democratic şi a unei economii de piaţă depinde considerabil de realizarea schimbărilor în sistemul de valori, deoarece acestea vizează însăşi existenţa umană. Schimbările în sistemul de valori constituie condiţia primordială a succesului modernizării, ele însă nu pot fi realizate fulgerător, deoarece implică transformări fundamentale în conştiinţa indivizilor. Pentru organizaţiile din Republica Moldova, formarea unui nou tip de cultură organizaţională, axat pe principiile manageriale moderne, are o însemnătate majoră, deoarece noile sale valori şi obiective reprezintă un catalizator efectiv al reformelor economice şi sociale promovate în societate. Actualitatea investigaţiei rezidă şi în necesitatea racordării teoriei ştiinţifice la fenomenele realităţii sociale. Cercetarea teoretico-metodologică a specificului culturii organizaţionale în cadrul societăţii noastre va contribui la activizarea unor cercetări empirice în domeniile sociologiei, antropologiei economice, psihologiei, politologiei, managementului.

Scopul tezei este elaborarea bazei teoretico-metodologice de formare a culturii

organizaţionale ca factor de sporire a eficienţei manageriale în condiţiile reformelor sociale şi economice din Republica Moldova.

I. 1. Cultura organizaţională - obiect de cercetare al ştiinţei manageriale

Orice organizaţie are o cultură proprie, care reflectă istoria ei, modul de abordare a problemelor, practicile de conducere a activităţilor, stilul managerial, atitudinea faţă de risc, competiţie, consumatori şi, desigur, de salariaţi. Cultura organizaţională poate fi definită doar plecînd de la om, deoarece fondatorii şi purtătorii culturii organizaţiei sunt oamenii. Sistemul de simboluri, tradiţii, ritualuri, valori şi norme de comportament împărtăşite de cea mai mare parte a personalului unei organizaţii, modul de gîndire şi de acţiune, care stă la baza activităţii organizaţionale, modalitatea de integrare internă şi de adaptare la mediul extern constituie cultura organizaţională.

Cultura organizaţiei constă dintr-un set de reguli, norme şi valori împărtăşite de către angajaţi şi are drept finalitate definirea profilului cultural specific organizaţiei, se axează pe studiul organizaţiei ca grup sau colectivitate, accentul punîndu-se pe cercetarea caracteristicilor interne ale întreprinderii. Noţiunea de „cultură organizaţională” este mai complexă, fiind orientată atît spre studiul mediului intern al organizaţiei, cît şi al mediului ei extern. De fapt, între aceste două concepte şi abordări există şi se manifestă o suprapunere prin scop, dar, mai ales, prin obiectul de cercetare. Preocupările teoretice şi abordările pragmatice privitoare la cultura organizaţională reflectă noua viziune asupra resurselor umane în organizaţia modernă şi noul tip de management implicat..

„Practic, toate procesele de firmă, indiferent de natura lor - managerială, economică, tehnică, juridică etc. - sunt influenţate sensibil sub raportul conţinutului şi al modalităţilor de desfăşurare de cultura organizaţională”.

Cultura organizaţională rezidă în „ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său şi-i condiţionează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele”, iar climatul organizaţional „exprimă starea de spirit a personalului, ce tinde să prevaleze într-o anumită perioadă, reflectare atît a culturii organizaţionale, cît şi a evoluţiilor recente ale

organizaţiei, în special economice şi manageriale” . Din cele expuse mai sus rezultă că

cultura organizaţională şi climatul organizaţional reprezintă variabile care se influenţează şi se

completează reciproc.

Importanţa culturii în activitatea organizaţională poate fi explicată prin metaforă. G.Morgan descrie puterea explicativă a metaforei pentru înţelegerea şi analiza organizaţiilor, considerînd că metafora culturii permite să privim sub un alt unghi de vedere procesele organizaţionale, care se axează mai mult pe aspectul uman, decît pe metodele şi principiile organizaţionale

Prin metafora culturii organizaţionale sunt transmite diverse componente ale discursului contemporan despre întreprindere. Explorarea conţinutului său pune în evidenţă, în acelaşi timp, convergenţele şi contradicţiile lor. Metafora este un mijloc de analiză util pentru a defini realitatea dintr-o întreprindere.

Metafora acordului. Se recurge la conceptul de cultură pentru a descrie ceea ce se petrece în

întreprindere din punctul de vedere al raporturilor sociale. Cultura descrie modul de funcţionare a organizaţiei după regulile ce ţin de tradiţie. Ea apare ca rezultat al unei alchimii subtile şi unice între proiectul fondator, autorii acestui proiect şi actorii care îl transpun în scenă. Cultura organizaţională este totdeauna un rezultat provizoriu al unei lungi stratificări ale deciziilor, succeselor, eşecurilor şi ale amprentelor succesive ale generaţiilor cu modul lor de adaptare la tehnicile şi metodele specifice tipului de producere în întreprindere. Întreprinderea este principiul de unire al unui grup uman, care funcţionează ca o entitate relativ autonomă.