Cultura Organizațională și Managerială

Capitolul I - Cultura organizaţională

1.1. Conceptul şi componentele culturii organizaţionale

Cultura organizaţională poate fi definită drept un complex specific de valori, credinţe conducătoare, reprezentări, înţelesuri, căi de gândire împărtăşite de membrii unei organizaţii, care determină modurile în care aceştia se vor comporta în interiorul şi în afara organizaţiei respective care sunt transmise noilor membrii drept corecte.

Cultura organizaţională este “mediul intern”, ce caracterizează fiecare organizaţie în care sunt implicaţi indivizii care determină comportamentul în organizaţie şi, în ultimă instanţă, eficienţa organizaţiei respective. Ea este rodul istoriei proprii, prin determinări şi condiţionări externe.

Dintre numeroasele definiţii ale culturii organizaţionale reluăm şi prezentăm două:

Potrivit lui N. Oliver cultura organizaţională constă într-un set de credinţe partajat de cea mai mare parte a personalului unei organizaţii, referitoare la cum oamenii ar trebui să se comporte în procesul muncii şi la cele mai importante scopuri şi sarcini de realizat.

În opinia lui O.Nicolescu cultura organizaţonală desemnează sistemul de valori, simboluri, convingeri, aspiraţii, aşteptări, modalităţi de gândire şi comportamentul acceptat de membrii organizaţiei ca bază comună de acţiune.

Cultura organizaţională poate fi asemuită unui aisberg: care are o parte “vizibilă” – ale cărei componente sunt secundare, derivate – şi o parte “ascunsă” – care, însă, cuprinde “elementele primare”.

Din punct de vedere al componentelor cultura organizaţională are elemente obiective şi subiective.

- Elementele obiective-reflectă aspectul material al vieţii organizaţiei şi se referă la simbolica, culorile, confortul interiorului şi exteriorului edificiilor, a mobilei şi utilajului.

- Elementele subiective se referă la aspectul nematerial al organizaţiei cum ar fi: credinţele, valorile, ritualurile, normele de comportament etc.

Elementele culturii organizaţionale sunt:

1. Produse artificiale

a)produse fizice artificiale (simboluri)- elementele tangibile, adică obiective, care cuprind numele de firma, dimensiunile şi arhitectura clădirilor, amplasarea şi mobilierul birourilor, amenajarea spaţiilor, facilităţile de confort (biblioteca, sala sportivă, case de cultură ),vestimentaţia, automobilele, drapelul organizaţiei. Deci simbolul cultural poate fi reprezentat de un obiect, un fenomen care serveşte drept mijloc de transmitere a unui mesaj cu o anumită semnificaţie în cadrul organizaţiei date.

Simbolurile culturale servesc pentru a exprima anumite concepţii, a promova şi transmite anumite valori şi comportamente în cadrul firmei.

b)Produse artificiale de comportament - au la baza lor obişnuinţele, tradiţiile şi regulile nescrise ale organizaţiei cum ar fi ceremoniile, ritualurile.

Tipuri de ritualuri:

- de pasaj ( de schimbare a postului ori statutului, avansarea în post)

- de degradare ( de concediere a şefului)

- de împlinire ( evidenţierea performanţelor – premierea celor ce obţin rezultate deosebite)

- de reînnoire (înmânarea diplomelor)

- de reducere a conflictelor

- de integrare (festivităţi cu ocazii deosebite – cum ar fi crăciun, onomastici, pensionari)

Tot la produse de comportament se referă şi tabuurile care sunt nişte teme de discuţii interzise.

c)Produse artificiale verbale - cuprind limbaje, sloganuri, povestiri, mituri şi legende.

Limbajul şi sloganurile cuprind mesajele cu o anumită semnificaţie.

Miturile şi poveştile reflectă într-o formă codificată istoria organizaţiei, valorile moştenite, imaginea.

Categorii de mituri:

-mitul deţinătorului de putere;

-mitul umanităţii şefului;

-mitul ascensiunii sociale etc.

2. Actorii şi eroii.

Actorii-persoane care au lucrat sau mai lucrează în firma, cu roluri mai importante.

Eroii - persoanele principale ale poveştilor şi miturilor, persoane ce au intrat în memoria colectivă. (fondatorul firmei,etc.).

3. Perspectivele sunt idei şi acţiuni împărtăşite în comun de membrii organizaţiei cei ajuta să acţioneze într-o situaţie data. Se referă la perspectivele organizaţiei şi perspectivele individuale. (performanţele aşteptate din partea angajaţilor, criteriile şi modalităţile de selectare a noilor angajaţi, metodele de perfecţionare).

4. Credinţele, valorile şi normele.

Credinţele – idei formulate de obicei prin propoziţii.

Valori - preferinţe sau atitudini colective care se impun tuturor membrilor organizaţiei.

Normele - reguli specifice de comportament.

5. Concepţiile de bază – constau din principiile promovate de conducerea de nivel superior. Sunt exprimate prin părerea pe care managerii o au despre ei, despre alţii, despre firmă, despre lume în general.