Definirea Costului

Introducere

Economia de piata este o realitate deosebit de complexa care trebuie condusa cu pricepere si gestionata eficient pornind de la premisa ca resursele sunt limitate si au intrebuintari alternative.Celulele din care este compusa aceasta economie: unitatile economice, firmele sau inteprinderile isi administreaza resursele in mod autonom.Comsumandu-si resursele corespunzatoare activitatilor pe care le realizeaza, uninatile economice creeaza concomitent valori.Aceste procese sunt surpinse, analizate si orientate pe mai multe cai si cu mijloace diferite.Printre ele, practica si teoria economica au consacrat sistemul costurilor, al carui rol este general recunoscut ca extrem de util.

Contabiliatea a perfectionat sistemul costurilor, dar nu l-a absolutizat niciodata, l-a folosit in corelatie cu alte mijloace si l-a ameliorat continuu pentru a obtine informatii mai multe si mai fidele, ridicandu-l la rangul de parghie economica, transformandu-l in instrument activ al gestiunii moderne.

Managementul si gestiunea intreprinderilor au acum nevoie de informatii si mai multe, de o reflectare mai rafinata atat a consumului de resurse, care constituie baza costurilor, cat si a procesului formarii valorii adaugate , impunand evidentei primare si contabilitatii generale exigente pe care acestea trebuie sa le satisfaca pentru a asigura proiectarea si realizarea performantelor.

In ultimii ani in Romania, literatura economica pare sa fi trecut cu vederea problema costurilor, sa o fi ocolot-o, pentru ca probabil, inflatia a adus pe primul plan al atentiei generale, preturile.Din punct de veder al consumatorului ceea ce se vede cu ochiul liber este pretul, iar marimea si dinamica acestuia se impun atentiei oricui.Oamenii isi manifesta nemultumirea fara de preturi si de modul cum comerciantii fac legatura intre nivelul preturilor si calitatea bunurilor vandute car, din punct de vedere al acestora din urma, par a nu avea o importanta deosebita, desi nu este asa.Costul este in spatele pretului, nu se vede si foarte putini consumatori mai fac referinta la acesta.Astfel, costul se contureza tot mai mult ca o preocupare exclusiva a producatorului fata de care in conditiile pietei trebuie sa se comporte intr-un anumit fel pentru a-si asigura profitul.

Economia de piata are un alt mod de a percepe si trata costul, complet diferit, ba chiar opus celei centalizate.In conditiile economiei centralizate costul determina pretul; era suficient sa se argumenteze, mai mult sau mai putin temeinic, cresterea costurilor pentru a sustine ca in mod obiectiv trebuie sa aiba loc o crestere a pretului. Desigur, un asemenea mod de gandire, puternic inradacinat, se mai pastreaza inca, dar incepe sa se subtieze.Economia de piata se caracterizeaza prin faptul ca retul impune costul. Nimieni nu produce un bun pe care nu-l poate vinde si nu poate castiga in urma in urma unei astfel de actiuni.Dar pentru aceasta producatorul trebuie sa porneasca de la ceea ce spune piata si mai ales de la pretul care se formeaza aici.In functie de conditiile pietei, indeosebi in functie de cerere si oferta, se formeaza pretul.Nivelul si dinamica pretului sunt in mod inevitabil un rezultat ala concurentei.Orice producator care doreste sa intre intr-o afacere, va actiona efectiv in acest sens numai daca in conditiile unui pret dat, format pe baza cererii si a ofertei, poate obtine produsul sau la un cost mai mic decat pretul respectiv.In felul acesta el intra pe piata cand si numai daca costul sau este mai mic decat pretul; cu cat costul este mai mic decat pretul, profitul sau va fi mai mare.

Costul releva marimea resurselor consumate.Pentru ca acesta informatie sa devina susceptibila a fi folosita intr-o actiune economica reala, precum intrarea sau iesirea de pe piata, subcontrctarea, inlocuirea unor materii prime, modificarea proceselor tehnologice, ea trebuie cuplata cu eficienta economica a consumului resurselor printr-o raportare la valoarea pe care clientii potentiali o accepta sau sunt dispusi sa o recunoasca prin plata pretului.

Realizarea de facto a acestui sistem de calcul, conduce in mod inevitabil, la proceduri specifice fiecarei intreprinderi sau fiecarui producator interesat in obtinerea unei eficiente cat mai mari.Toate resursele utilizate vor fi subordonate unui traseu propriu fiecarei firme producatoare delimitat in concordanta cu obiectivele costurilor partiale si complete.

Cap.1 STRUCTURA COSTURILOR IN ECONOMIE

Cunoasterea structurii cheltuielilor de productie existente in fiecare ramura, subramura si intepreprindere industriala, in fiecare sectie si pe fiecare produs in parte, are o mare importanta teoretica si practica pentru imbunatatirea permanenta a muncii de planificare si de analiza economica, pentru organizarea unei actiuni sistematice indreptate spre descoperirea rezervelor interne de reducere a costului produselor, precum si pentru orientarea judicioasa a organelor de conducere si a lucrarilor intreprinderii in aceasta directie.

La baza formarii costurilor, consumurile efective se grupeaza astfel:

- obiectele muncii( materii prime, materiale) care se includ in costul productiei numai pe masura consumului efectiv chiar daca din magazie s-au eliberat cantitati mai mari;

- uneltele de munca( masinile, utilajele, constructiile) se includ in costul productiei sub forma amortizarii, calculata la intrega lor valoare data in functiune chiar daca acestea nu au fost folosite la intrega lor capacitate

Organizarea evidentei cheltuielilor de productie pe elemente primare de cheltuieli prezinta mare importanta in munca practica de analiza a dinamicii si structurii costurilor in scopul corelarii diferitelor parti componente al planului economic al inteprinderii ( aprovizionare, productie, munca si retributie), si pentru determinarea la nivel macroeconomic a fondului de inlocuire si a venitului national.

1.1 DEFINIREA COSTULUI

Costul exprimă consumul de resurse. În această calitate, costurile cuprind consumul factorilor de producţie, respectiv materii prime, materiale, combustibil, energie, apă, forţă de muncă, mijloace de producţie, prestaţii externe şi alte consumuri.

Costul include cheltuielile efectuate de întreprindere pentru obtinerea realizarilor firmei care se identifică cu bunurile produse, lucrările executate sau serviciile prestate destinate fie consumului intern, fie desfacerii consumurile de resurse sunt evaluate în unităţi monetare.

În expresie bănească, costul reprezintă numărul de unităţi monetare necesare înlocuirii resurselor consumate şi care sunt încorporate în valoarea bunurilor şi serviciilor realizate de firmă. Costul este componenta preţului de vânzare al produsului.