Delimitări ale Managementului Lanțului de aprovizionare-livrare în Domeniul Militar

1. DOMENII ALE MANAGEMENTULUI LANŢULUI DE APROVIZIONARE -LIVRARE

Competitivitatea şi performanţa unei organizaţii sunt dependente de apartenenţa la un lanţ de aprovizionare-livrare ce funcţionează eficient şi eficace, în cadrul căruia există o asociere de factori datorată stabilirii unor obiective şi strategii comune de către parteneri.

Există deja o nouă filozofie a afacerilor, conform căreia concurenţa nu se mai desfăşoară între organizaţii independente, nici între mici grupuri de organizaţii, ci între lanţurile de aprovizionare-livrare alcătuite din reţele interconectate de producători, distribuitori şi furnizori de servicii logistice.

Managementul lanţului de aprovizionare-livrare este un proces de planificare, implementare şi control al operaţiilor de aprovizionare desfăşurat cu scopul de a satisface cerinţele beneficiarului cu maximum de eficienţă. Managementul lanţului de aprovizionare-livrare se referă la totalitatea stocurilor şi mişcărilor de materii prime, prelucrarea acestora şi la bunurile materiale finite, de la punctul de origine până la consumator.

Termenul de management al lanţului de aprovizionare-livrare a fost, totodată, acreditat de către firma de consultanţă Booz Allen Hamilton, în anul 1982. Conform definiţiei dezvoltate, în anul 2004, de o cunoscută asociaţie profesională, managementul lanţului de aprovizionare-livrare cuprinde “planificarea şi managementul tuturor activităţilor pentru identificarea surselor şi procurarea acestora, conversia, precum şi toate activităţile pe care le implică managementul logisticii. De asemenea, include coordonarea şi colaborarea cu partenerii care pot fi: furnizori, intermediari, terţi furnizori de servicii şi clienţi. În esenţă, managementul lanţului de aprovizionare-livrare integrează managementul cererii şi ofertei atât în interiorul, cât şi între diverse companii“.

Următoarele domenii pot fi utilizate la potenţial maxim dacă managementul lanţului de aprovizionare este implementat în mod corect.

1.1. Execuţia. Asigurarea cantităţilor optime pentru materia primă necesară producţiei şi a fluxului produselor destinate vânzării în timp util. Acest lucru poate fi îndeplinit printr-o comunicare eficientă, asigurându-se timpul necesar pentru ca ordinele să fie îndeplinite la timp. Sistemul de management al lanţului de aprovizionare permite unei companii să aibă un control direct şi constant asupra stocurilor şi să se asigure că sunt comandate la timp cantităţile de materiale necesare înlocuirii acestora pe măsură ce sunt consumate în procesul de producţie.

1.2. Logistica. Menţinerea costurilor de transport al materialelor la un nivel cât mai scăzut, concomitent cu asigurarea unui sistem sigur şi suplu de livrare. În acest caz, managementul lanţului de aprovizionare permite unei companii să menţină permanent legătura cu transportatorii şi să aibă acces la informaţiile privind situaţia mijloacelor de transport utilizabile/necesare.

Sistemul dă posibilitatea firmei să urmărească, uneori în timp real, unde se află materialele necesare, în orice moment. În acelaşi timp, sistemul permite companiei să reducă costurile de transport prin împărţirea cheltuielilor cu un partener, în situaţia în care cantităţile proprii de materiale nu sunt suficient de mari pentru a asigura completarea capacităţii maxime a vectorului de transport.

Asigurarea funcţionării optime a liniilor de producţie este posibilă în condiţiile asigurării disponibilităţii pieselor de schimb şi materialelor de înaltă tehnicitate, în funcţie de necesarul stabilit, potrivit solicitărilor pieţei.

Procesul de producţie se desfăşoară cu uşurinţă în condiţiile în care cerinţele privind execuţia şi logistica sunt implementate corect. În situaţia în care cantităţile de materii prime nu sunt comandate şi livrate la timp există riscul ca producţia să fie încetinită sau chiar oprită. Dispunând însă de un sistem eficient de management al lanţului de aprovizionare, compania poate fi sigură, în orice moment, că producţia se derulează întotdeauna cu uşurinţă, fără sincope datorate livrării şi transportului.

1.3. Asigurarea continuă a stocurilor destinate vânzării. Administrarea corectă a lanţului de aprovizionare asigură flexibilitatea necesară pentru a răspunde prompt unor cerinţe neprevăzute relativ la cerere şi ofertă. Datorită acestui fapt compania are abilitatea de a produce bunuri la un preţ relativ scăzut şi de a le distribui către consumatori mult mai rapid decât companiile care nu utilizează sistemul de management al lanţului de aprovizionare. Acest lucru conduce la o creştere semnificativă a profitului, fapt determinant pentru profilul unei firme.

1.4. Menţinerea costurilor pieselor de schimb şi a produselor finite la un nivel acceptabil. Managementul lanţului de aprovizionare contribuie la reducerea costului bunurilor materiale prin: creşterea fluxului de circulaţie a mărfurilor atât la consumator, cât şi în depozite, controlul calităţii bunurilor, eliminarea rebuturilor şi cooperarea cu furnizorii pentru identificarea căilor de reducere a costurilor de producţie. În cadrul lanţului de aprovizionare între diferiţi parteneri acest lucru asigură succesul reciproc.

Managementul lanţului de aprovizionare reprezintă o strategie de afaceri verificată care, în ultima perioadă, a căpătat o tot mai mare importanţă datorită creşterii cererii din partea consumatorilor privind calitatea, livrarea şi rapiditatea cu care anumite produse ajung la destinatarul final. Viteza crescută privind comunicarea împreună cu reducerea costurilor şi interdependenţa crescândă între furnizor, producător şi consumator au accelerat integrarea lanţului de aprovizionare în sistemul modern de management.

Lanţurile de aprovizionare pot exista atât în întreprinderi de producţie, cât şi în cadrul firmelor furnizoare de servicii şi sunt, în principal, legate de fluxul de produse şi de informaţii între membrii lanţului de aprovizionare.

În sectorul militar, sistemul integrat al lanţului de aprovizionare joacă un rol critic în optimizarea sprijinului logistic şi în îmbunătăţirea managementului stocurilor secundare, care includ tehnica şi materialele cu nevoi de reparaţii, piesele de schimb pentru sistemele de armament, precum şi materialele necesare subzistenţei (articole de resortul hrănirii, materiale medicale, îmbrăcăminte etc.). Sistemul logistic implică o multitudine de activităţi interdependente cu un rol determinant în asigurarea tuturor produselor necesare, unde şi când este necesar. Aceste activităţi includ achiziţia, depozitarea, repararea şi distribuţia atât a pieselor şi subansamblurilor, cât şi a produselor finite. Toate aceste activităţi presupun investiţii importante în materie de personal, echipamente, facilităţi şi stocuri.