Dezvoltare Regională

Introducere

În acest articol ne propunem să analizăm principalele teorii care au stat la baza evoluţiei economiei regionale, selectând acele curente ale gândirii economice care au avut o influenţă hotărâtoare şi relevând contribuţia lor la dezvoltarea ştiinţei regionale, considerată a fi una din ramurile importante ale economiei generale.

1 Acest material a fost realizat în cadrul proiectului "Cercetarea ştiinţifică economică, suport al bunăstării şi dezvoltării umane în context european", cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finanţare nr. POSDRU/89/1.5/S/62988.

Noile perspective teoretice ale dezvoltării economice la nivel regional 2

În timp, abordarea problematicii din perspectivă regională s-a confruntat cu dificultăţi rezultate, în special, din modalitatea în care principalele curente ale ştiinţei economice considerau spaţiul/teritoriul (omogen, fără influenţe prea mari asupra economicului etc.). Mai mult, teoriile regionale au fost considerate anexe ale principalelor curente economice sau, în unele cazuri, reflecţii ale acestora.

″Maturizarea″ ştiinţei economice a avut drept drept efect principal includerea spaţiului în teoriile sale. Curentul de gândire care a contribuit în mod hotărâtor la recunoaşterea ştiinţei regionale a fost cel neoclasic, la care s-au adăugat, ulterior, şi alte şcoli economice moderne. Astfel, teoria economică neoclasică a fost obligată să recunoască existenţa unui spaţiu diferenţiat, ce deţine caracteristici specifice şi care poate produce oportunităţi diferite (specializări, avantaje comparative etc.) pentru grupuri sau domenii diferite. Oportunităţile şi distribuirea diferenţiată a resurselor naturale şi umane în spaţiu determină sau afectează într-o proporţie relativ însemnată opţiunile şi alegerile agenţilor economici şi rezidenţilor în ceea ce priveşte localizarea activităţilor lor.

La rândul său, decizia de localizare poate fi influenţată, pe de-o parte,

şi de alţi factori precum: distanţa şi costurile de producţie/transport, accesul la informaţii, inovarea, cunoaşterea, reţelele inovative etc. şi, pe de altă parte, de politicile regionale bazate pe principii, instrumente şi mecanisme, care conduc la ierarhizări regionale sau urbane.

Punctul forte al teoriilor şi abordărilor regionale este faptul că acestea au reuşit să se diferenţieze/detaşeze de celelalte aspecte teoretice, atât prin caracterul lor complex, multidisciplinar, cât şi prin aportul consistent al economiştilor, geografilor, sociologilor etc.

Tendinţa remarcată în perioada recentă cu privire la implicarea şi contribuţia specialiştilor în acest domeniu este aceea că este marcată de utilizarea intensivă a elementelor de natură matematică, a modelelor regionale bazate pe econometrie şi statistică, fapt ce a contribuit la creşterea importanţei sale, atât din perspectivă teoretică, cât mai ales, practică.