Dezvoltarea durabilă la fabrica de medicamente SC Terapia SA

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1.1. Obiectivele lucrãrii

Lucrarea îsi propune prezentarea fabricii de medicamente SC Terapia SA si a strategiilor adoptate aici pentru diminuarea poluãrii mediului, în contextul dezvoltãrii durabile a societãtii umane. Fabrica de medicamente Terapia produce prin sintezã chimicã medicamente, prin tehnologii care produc poluare. Am dorit sã aflu concret modul în care aceastã intreprindere este preocupatã de diminuarea efectelor negative asupra mediului, prin mãsuri de ordin economic.

1.2. Poluarea mediului

Poluarea reprezinta contaminarea cu substante toxice a mediului natural, ce afecteaza sanatatea vietuitoarelor si naturii, precum si ecosistemele (organismele vii si împrejurimile). Desi unele cauze ale poluarii sunt naturale, majoritatea sunt cauzate de om.

Deteriorarea mediului înconjurator este consecinta unor activitãti economice create si desfãsurate de om, în lupta acestuia pentru prosperitate si confort. În esentã, preocupãrile pentru protectia mediului sunt o formã de negociere în care trebuie sã aflãm ce poate face Omul naturii pentru ca El sã supravietuiascã si ce nu trebuie sã-i facã pentru ca Ea sã supravietuiascã.

Factorul uman poate cauza perturbãri ale ecosistemului, adeseori cu implicatii mai complexe decât cele provocate de factorii naturali.

Cele mai grave consecinte ale poluãrii naturii de cãtre activitãtile economice desfãsurate de om sunt urmãtoarele (Pratt, 1995):

I Poluarea chimicã a apei, aerului si solul

II Disparitia unor specii de plante si animale

III Dezechilibrele ecologice

I. Poluarea chimica este produsã de cãtre activitãtile industriale si cele din agriculturã.

Aceasta este acceleratã de eroziuni si fisuri ale solului, care favorizeazã pãtrunderea agentilor poluatori în apa freaticã si în apele de suprafatã, alterând astfel abundenta si diversitatea speciilor.

Otrãvirea nu se opreste la distrugerea florei si faunei râurilor, ea continuã si avanseazã prin agricultura care se face pe solul contaminat.

O consecintã gravã a poluãrii chimice este perturbarea ecosistemului terestru prin micsorarea stratului de ozon, efectul de serã datorat în special cresterii stratului de bioxid de carbon si ploile acide.

Stratul de ozon este important din punct de vedere ecologic pentru cã el protejeazã biosfera de o supraexpunere la radiatiile UV. Dintre activitãtile umane care au ca si consecintã scãderea stratului de ozon sunt: arderea combustibililor, degajarea de clor din activitãtile industriale, agentii frigorifici, solventi, etc.

Masuratorile din ultimii ani la nivel global, evidentiaza o tendinta generala de micsorare a grosimii stratului de ozon, ceea ce a condus la necesitatea conformarii la nivel mondial a prevederilor Protocolului de la Montreal privind reducerea emisiilor ce distrug stratul de ozon.

Cresterea cantitãtii de radiatii UV care ating suprafata planetei datoritã micsorãrii stratului de ozon are consecinte foarte grave (Nãdisan, 2000):

- scãderea cu 1% a stratului de ozon creste cu 2% cantitatea de raze UV care ajung pe suprafata pãmântului. Acest fapt duce la cresterea cu 5-7 % a incidentelor cancerului de piele, cresterea incidentelor de cataractã si scãderea generalã a sistemului imunitar al organismului.

- o cantitate mare de raze UV perturbã fotosinteza din ecosistemul acvatic si terestru, fapt care are un impact negativ asupra lantului de alimentatie.

Efectul de serã are ca si consecintã încãlzirea globalã a atmosferei. Stratul de CO2 retine cãldura degajatã de pãmânt si nu-i permite sã se transmitã în spatiu. Deoarece încãlzirea pãmântului nu are loc uniform, se constatã o accentuare a diferentelor de temperaturã între diferite regiuni ale globului, fenomen care conduce la cresterea curentilor de aer, a vântului, a inundatiilor si, în general, la agravarea catastrofelor naturale.

În judetul Cluj principalele surse generatoare de gaze cu efecte de sera sunt: activitatile de producere a energiei electrice si termice, activitatile industriale, traficul rutier, depozitarea deseurilor.

Valorile estimate a emisiilor de gaze cu efect de sera provenite din arderea combustibililor în sursele stationare în anul 2001, au fost de 1537 mii tone din care cea mai mare parte a fost poluare cu CO2.

Ploile acide se formeazã din gazele degajate de motoarele cu ardere internã si de unii fertilizatori chimici utilizati în agriculturã. În naturã, formarea acidului carbonic are loc natural, din apã si bioxid de carbon. În consecintã, în mod natural apa de ploaie are pH-ul acid, 5,6. Existã însã precipitatii cu caracter mai acid datorate bioxidului de sulf si oxizilor de azot degajati în atmosferã, care, în prezenta apei, se transformã în acizi, crescând aciditatea precipitatiilor. Avansarea toxinelor în lantul trofic are loc prin solubilizarea în apa acidulatã a unor sãruri toxice din sol.

Ploile acide afecteazã ecosistemul acvatic si terestru, având numeroase efecte negative, dintre care amintim:

- atacarea suprafetei plantelor micsoreazã rezistenta acestora la boli si dãunãtori

- micsorarea ratei reproducerii animalelor si diminuarea dezvoltãrii lor

- dizolvarea unor metale (aluminiul, plumbul, mercurul) si a altor substante toxice din rezidurile miniere sau solurile contaminate, produc otrãvirea apelor.

II. Disparitia unor specii de plante si animale se datoreazã unor practici ale agriculturii moderne: monoculturile, utilizarea metodelor chimice pentru eradicarea unor dãunãtori, distrugerea locurilor de perpetuare a prãdãtorilor si parazitilor, etc.